Şase lecţii dure de economie din Game of Thrones

„Amândouă ‘Game of Thrones (şi cărţile) au să ne înveţe despre economie şi societate mai mult decât am crede,” spune Matthew McCaffrey, un academician care predă economia la University of Illinois.

Winter is coming

„Vine iarna” e titlul primului episod din serie şi propoziţia preferată a Casei Stark. Ea se referă în sine la vreme, care devine tot mai rece pe măsură ce povestea se desfăşoară. Însă poate fi privită şi ca un îndemn, o atenţionare, pentru pregătirea pentru un viitor dificil. Cere o preîntâmpinare a dificultăţilor ce stau/pot să vină. Marile Case din Westeros au neglijat total acest îndemn şi s-au ocupat mai degrabă de război decât de ultima şansă de a face agricultură înainte de venirea lungii ierni, care poate dura o generaţie. Aşa că pe finalul celei de-a cincea cărţi, ultima publicată, atunci când venirea iernii este un fapt, foametea domină deja întreg ţinutul, fără să se mai poată scoate măcar o ultimă recoltă înainte de venirea întunericului, populaţia fiind condamnată la dispariţie.

Lecția financiară: Niciodată nu este prea devreme să te pregăteşti pentru ceea ce va urma. Pensia, de pildă. O modalitate foarte bună de a te pregăti pentru viitorul tău este de să începi să economiseşti mai devreme. Dacă începi de la 30 de ani ai în faţă în jur de 30 de ani de crescut banii, pentru o bătrâneţe liniştită şi un start potrivit în viaţă pentru următoarea generaţie.

Plăteşte-ţi datoriile sau…

Fraza preferată a Casei Lannister „A Lannister always pays his debts”. Dacă ar fi existat agenţii de rating în Westeros, sigur Lannisterii ar fi avut până la un moment dat rating A+ şi ar fi căpătat lesne orice credit şi-ar fi dorit. Ceea ce au şi făcut. După ce Casa a ajuns să nu-şi mai poată onora renumele de bun platnic, foarte rapid a început declinul ei. Principalul rol în această prăbuşire avându-l chiar banca creditoare a familiei, care a început să îi caute înlocuitori solvabili de la care să poată recupera datoriile tronului o dată ce acesta va fi reocupat.

Lecţia financiară: „Plăteşte-ţi datoriile” e întotdeauna un sfat înţelept. Chiar mai bine, ne arată această poveste, e bine să nu te împrumuţi peste puterea ta de achitare.

Încrederea când e vorba de bani

Tipic pentru această poveste este că personajele pun la cale trădări pentru a afla apoi că au fost de fapt ele „făcute”, ajungând în situaţia să fugă pentru a salva nu altceva, ci propria viaţă. Trădarea este o temă majoră şi nici un personaj, oricât de puternic, nu este scutit. Pe aceeaşi temă, dar la o dimesiune care se apropie de realitatea din viaţa reală de acum, e o scenă cu un agent de asigurări. Care ia bani de la marinarii care pleacă în cursă. În caz că revine teafăr, marinarul pierde banii lăsaţi la asigurător pentru propria viaţă. Dacă nu mai vine, asigurătorul ar trebui să-i despăgubească familia. Dar de cele mai multe ori n-o face. Cum se poate bate o femeie singură şi cu un copil în braţe să-şi ia banii de la un om atât de puternic cum e asigurătorul din port?, a sunat întrebarea unuia dintre personaje.

Lecţia financiară: Chiar în lumea noastră, fără ameninţarea unor trădări de anvergura celor din poveste (afară de lumea politică actuală sau de viaţa de interlop), ne confruntăm cu propriile noastre întrebări despre lucrul acesta când vine vorba de chestiuni financiare. Poţi să ai încredere în consilierul financiar? Dar în agentul imobiliar sau în cel de asigurări? A strecurat asigurătorul ceva în contractul tău ca, dintr-un anumit motiv, să nu te despăgubească? Atenţie la ce semnezi.

Lumea e mare. Trebuie să fim atenţi la ce se întâmplă afară

La începutul seriei avem de-a face cu cele şapte regate. O scenă centrală a acţiunii, însă lumea din Game of Thrones a crescut. Atât de mult încât cele mai mari ameninţări pentru cele 7 regate sunt acum dragonii şi white walkers, amândouă aflate la atât de mare distanţă că multe caractere centrale din poveste nu le-au văzut şi în multe cazuri nici n-au auzit de ele.

Lecţia financiară: Ca şi personajele, trăim într-o lume destul de mare. Dar spre deosebire de ele, avem mijloace rapide de informare şi putem afla, dacă suntem atenţi, ce evenimente îndepărtate ar putea avea impact şi asupra vieţilor sau buzunarelor noastre, fie că e vorba de criza europeană, fie de presiunile financiare la care este supusă acum China. Nu ne permitem să ignorăm ce se întâmplă afară din ţară. Şi nici afară din UE.

Ce este o bancă pentru lume – definiţia

Personajul Tywin Lannister, cel mai puternic om din Westeros, ajunge să nu-şi mai poată plăti datoriile foarte mari către cea mai mare bancă din lume – Iron Bank. Este sfătuit naiv de propria fiică, Cersei Lannister, să discute cu cineva de-acolo să-l mai păsuiască. „Trebuie să fie cineva în Banca de Fier cu care tu să poţi discuta. O să ajungi tu la un aranjament. Sunt oameni care lucrează acolo”

Răspunsul lui Tywin dă o imagine fidelă a ce înseamnă o bancă, azi, în lumea noastră:
Este Banca de Fier. Nu există „cineva din ea”. E făcută din oameni aşa cum un templu e făcut din pietre. O piatră se prăbuşeşte şi alta e pusă în loc, iar templul îşi păstrează forma pentru 1.000 de ani. Şi asta este Banca de Fier. Un templu. Toţi trăim la umbra lui şi aproape nici unul dintre noi nu ştie. Nu poţi fugi de ei, nu poţi să-i păcăleşti, nu poţi să-i înduioşezi cu scuze. Le datorezi bani, şi dacă nu vrei să te prăbuşeşti şi tu, trebuie să îi plăteşti.

Articol inspirat de bankrate.com

Bonus: În traducere liberă, „ministrul de Finanţe are datoria să găsească banii. Preşedintele şi prim ministrul îi cheltuie”