Omul de lângă tine

Am văzut cu toţii imaginile de la mitingul organizat de Antena 3, şi numit cu laşitate „plimbare la Cotroceni”, pentru că nu a vrut nimeni să-şi asume răspunderea. Cine nu a văzut încă imagini, a citit cu siguranţă pe Facebook despre cele petrecute acolo. Cine nu a văzut imagini şi nu a citit pe Facebook, este foarte posibil să se fi aflat la miting.

Nu vreau să despic aici firul în patru pe subiectul Voiculescu, Antena 3, Badea, Gâdea, Grecu, şi aşa mai departe. S-au ocupat deja părerologii împătimiţi de treaba asta.

Mai mult. Am citit un val de comentarii care abundau în calificative de tip „pensionari proşti”, „spălaţi pe creier”, „mineri”, şi aşa mai departe. Vă atrag atenţia, respectuos, că este dreptul fiecărui cetăţean din această ţară să fie cât de prost doreşte dânsul sau considerăm noi că este. O spun fără nici o urmă de maliţie, orice om are dreptul, în modesta mea opinie, să se manifeste împotriva a orice, sau pentru orice. Mai mult, îndrăznesc să afirm că, până la un punct, nici măcar nu e vina acelor oameni pentru că au fost ţinuţi, toată viaţa, în mizerie lipsită de educaţie. Însă până la un punct, pentru că sunt adeptul responsabilităţii individuale. De aici încolo, însă…

În primul rând, ţin să salut comportamentul Jandarmeriei Române. Au fost bătuţi jurnalişti, şi n-a intervenit nimeni. Pentru că, nu-i aşa, acest protest, mă scuzaţi, plimbare lăsată cu linşaj de jurnalişti, este pe pofta inimii actualei puteri. Este ok, pentru că este la Cotroceni. Îmi amintesc destul de limpede dispozitivele impresionante ale Jandarmeriei la protestele împotriva noului Cod Penal, unde vreo 300 de persoane erau împresurate de miliarde de jandarmi, echipaţi de război. Îmi amintesc limpede şi umărul îmbrăcat în protecţii care s-a înfipt în pieptul meu ca la rugby, pentru că voiam să merg pe trotuar. Nu băteam pe nimeni. Încercam doar să îmi spun părerea, aceea că noul Cod Penal era făcut de infractori pentru infractori. Aşadar, Jandarmeria Română ar trebui să ştie clar care este rolul său în societate: nu este să apere populaţia. Este să bată incomozii pentru Guvern şi să apere Guvernul. Este un instrument politic, o măciucă pentru căpăţânile care îndrăznesc să aibă alte idei decât luminaţii neamului. Statutul său nu este să apere valori ale democraţiei, sau propriile familii. Au fost reduşi de şefii lor, care primesc beneficii pentru a executa cu supuşenie ordine politice, fără întrebări, la statutul de măciuci cu ochi. Dacă este un statut care le convine sau nu, nu este treaba mea.

Mai departe, vă atrag atenţia asupra unui fapt dureros. Urlăm, de ani de zile, că Guvernul ne vrea răul. Sau Preşedinţia. Sau Parlamentul. În fine, „politicienii”. Practic, ei sunt mâna de interlopi corupţi care au sechestrat o naţiune, pe care o storc de orice picătură de avuţie şi pe care o terorizează cu jandarmi, atunci când ţipă că vrea altfel. Aţi crezut, ani de zile, că aceşti câţiva oameni deţin controlul absolut al instituţiilor statului, care îi ascultă orbeşte. Nu e aşa. Aceşti oameni au un număr uluitor de complici, cu ajutorul cărora jefuiesc sălbatic şi se dedau la fapte de corupţie inimaginabile în Europa, dar perfect naturale în ţările Africii de Nord sau Americii Latine. Iar eu vă spun: uitaţi-vă lângă voi.

Ar trebui să vă fie clar, mai limpede acum ca niciodată, că principalii complici sunt oamenii din jurul vostru. Părinţii voştri. Bunicii voştri. Vecinii voştri. Colegii de muncă. Ar trebui să vă fie limpede faptul că până acum aţi trăit într-o realitate proprie, în care v-aţi închipuit că toţi vrem aceleaşi lucruri. Vrem democraţie. Vrem curăţenie în jur şi în noi. Vrem să avem reprezentanţi demni şi respectabili, care să ne ducă înainte, într-o eră a bunului simţ, libertăţii şi prosperităţii. Ei bine, oameni buni, nu. Este complet fals. Noi nu avem valori comune. La naiba, nu avem nici măcar proiecte comune. De asta nu avem autostrăzi. De asta nu avem spitale echipate şi medici competenţi. De asta avem profesori tâmpi, plătiţi cu 700 de lei pe lună pentru a ne tâmpi copiii, şi, ca atare, viitorul.

Pentru că părinţii tăi, vecinii tăi, colegii tăi de muncă nu vor ce vrei tu. Ei nu au opinii, ei au Credinţe. Ei pot fi făcuţi cu uşurinţă să dea cu picioarele într-o fată. Sunt cei care, timp de 25 de ani, au opus o rezistenţă crâncenă, feroce, la tot ce înseamnă normalitate. Pentru ei, normalitatea este cu totul altceva decât vă imaginaţi. Sindicatul, care ar trebui să apere drepturile angajaţilor, nu este o miză. Asociaţia de consumatori, care ar trebui să apere drepturile consumatorilor, nu este o miză. Dreptul la liberă exprimare nu este o miză. Eradicarea corupţiei nu este o miză. O Justiţie funcţională şi fără papucul lumpenilor politici pe gât nu este o miză. 

Miza este pensia mai mare. Frigiderul mai plin. Sacoşa mai dolofană. Plicul mai umflat. Miza este să fie loc „să ne descurcăm, că ştim noi cum” 😉 Miza este să şerpuim, să ne unduim, să ne slinoşim după bunul plac, la căldurica reconfortantă a unui întuneric legislativ şi moral. Miza este „să ni se deie”. Nu contează cine moare. Nu contează dacă este de unde sau nu. Miza este să existe Conducătorul care să ne Conducă, iar noi să nu trebuiască să ne batem capul cu tîmpenii din astea de stat sau de drept. Pentru asta este Conducătorul. Sunt oameni cu coloană vertebrală, care nu se uită, acolo, că mâncăm o pensie pe caz de boală la 35 de ani, deşi suntem sănătoşi tun. Treaba noastră este să ne gândim cum putem obţine mai multă mâncare, mai mult sex, mai multă distracţie. Treaba Conducătorului este să facă un cadru în care să scăpăm de celelalte griji, cum ar fi să luăm decizii pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri, ca să ne putem dedica acestor lucruri.

Sunt oameni care au crescut în plin nonsens. Care în comunism crăpau de foame în timp ce aleşii lor se îndopau cu cele mai alese trufandale, dar credeau sincer că avuţia României este a poporului şi că suntem împreună şi împărţim tot. Sunt cei care aplaudau minerii şi îi pupau când animalele rupeau în bătaie ochelarişti şi femei. Sunt cei care afirmă că nu există securişti, şi, dacă prin absurd există, ei apărau ţara de străini şi pericole interne. Sunt oamenii care urlă că vor să trăiască exact ca-n Germania, dar exact la fel, însă pe care îi găseşti la mitinguri pentru eliberarea turnătorului la Securitate, a coruptului şi hoţului dovedit şi condamnat Dan Voiculescu. Pentru aceşti oameni nu există sens sau raţiune, nu este nevoie de aşa ceva. Aceşti oameni gândesc strict în funcţie de plinătatea stomacului pe perioade de maximum cinci minute. Îi puteţi recunoaşte uşor.

FOTO: Dan Bistriţeanu

(Nu ştiu cine a făcut această poză. Am găsit-o pe Facebook, preluată de foarte mulţi oameni fără să citeze sursa. Dacă ştiţi cui aparţine, vă rog să-mi atrageţi atenţia, pentru a da credit autorului, sau pentru a o scoate, dacă acesta nu-mi permite folosirea ei. Mulţumesc. LE: Am găsit poza pe Libertatea, şi este dat credit lui Dan Bistriţeanu.)

La final, puteţi să vedeţi acest film de la mitingul de ieri (sub nici o formă nu particip la laşitatea de a numi această chestie plimbare). Cristi Dorombach, poreclit în mediul online Piticu, merită salutat pentru gestul normal într-un context anormal, pentru curajul de a lua de gât acel lumpen care loveşte o fată de la B1 cu piciorul. Tot de la el, acest film, care ar trebui să vă spună de ce nu e bine să vă pişaţi pe el de vot: pentru că există şi această Românie. Şi ea este la urne la ora deschiderii.