Proiectul de normă privind metodologia de calcul al tarifelor RCA maxime, în dezbatere publică pe site-ul ASF

Conform proiectului de normă, structura tarifului este construită prin segmentarea pe riscuri similare, luându-se în considerare criterii de risc precum tipul asiguratului (persoană fizică sau persoană juridică), vârsta persoanei fizice, caracteristicile tehnice ale vehiculului (capacitatea cilindrică sau puterea, masa maximă autorizată, numărul de locuri).

Potrivit articolului 5 al normei, pentru determinarea tarifelor RCA maxime, ASF utilizează datele agregate la nivelul pieţei RCA, astfel: a) date privind expunerea la risc şi daunele întâmplate în anii de accident 2013 – 2015 şi avizate până la data de 30 iunie 2016, fie că sunt plătite sau în rezerve de daune avizate la 30 iunie 2016, pe categorii de vehicule şi criterii de risc aşa cum sunt definite la art. 2 şi art. 3 alin. (1), pentru a determina frecvenţa daunelor istorică, dauna medie istorică şi impactul daunelor întâmplate şi neavizate; b) date privind numărul şi costul daunelor pentru perioada 01 ianuarie 2010 – 30 iunie 2016, pentru stabilirea tendinţelor; c) rata cheltuielilor determinata ca medie a ultimilor 3 ani, conform raportărilor contabile centralizate la nivel de piaţă, care reprezintă cuantumul cheltuielilor de administrare, achiziţie, taxe şi contribuţii aferente activităţii RCA împărţit la cuantumul primelor brute câştigate.

De asemenea, norma precizează că ASF utilizează date privind structura portofoliului istoric pe clase de bonus – malus, pentru a cuantifica ajustarea tarifului rezultat la categoria de tarif pentru clasa de bonus – malus B0, astfel cum aceasta este definită de Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, pentru determinarea tarifelor RCA maxime, ASF parcurge următoarele etape: colectarea datelor de la societăţile de asigurare şi verificarea acestora, analiza primară individuală pentru fiecare societate de asigurări, agregarea datelor furnizate de societăţi, analiza primară la nivel de piaţă, construirea modelului de risc, estimarea primei de risc (pure), calculul primei maxime şi analiza de impact a tarifului.

La articolul 4 din normă se precizează că, pentru determinarea unui tarif de primă pentru asigurarea unui eveniment incert, sunt efectuate estimări ale probabilităţilor asociate cu apariţia şi/sau severitatea unui eveniment, estimări care se bazează pe istoricul evenimentelor întâmplate şi pe proiecţiile tendinţelor. În calcularea tarifelor de primă maxime, ASF utilizează metoda primei de risc, care furnizează suma necesară, pentru fiecare unitate de expunere, pentru plata daunelor apărute, acoperirea cheltuielilor de administrare şi de achiziţie inclusiv taxe RCA.

De asemenea, pentru estimarea primei de risc, ASF determină separat: a) frecvenţa daunelor istorică, care reprezintă raportul dintre numărul daunelor şi expunerea la risc (durata de asigurare a poliţei, exprimată în ani, cumulată pentru portofoliul de poliţe care au cel puţin o zi de acoperire de risc în perioada de referinţă); b) dauna medie istorică, care reprezintă costul daunelor raportat la numărul daunelor, unde costul daunelor include daunele plătite în perioada de referinţă cumulate cu rezervele de daune avizate pentru toate daunele întâmplate şi avizate în perioada de referinţă, dar încă neplătite la sfârşitul perioadei de referinţă.

De asemenea, ASF determină impactul tendinţelor în dauna medie istorică şi frecvenţa istorică a daunelor, pentru a determina frecvenţa aşteptată şi dauna medie aşteptată pentru perioada de acoperire a tarifului de prima, precum şi impactul daunelor întâmplate şi neavizate.