Simboluri naţionale pe cale de dispariţie: oaia merinos şi bivolul românesc

Adaugă-ne ca sursă preferată

La nivel naţional, mai există doar 300 de capete de Merinos de Suseni, 268 de Merinos Transilvănean , 203 de Merinos de Cluj, iar rasele vulnerabile de ovine sunt încă şi mai multe. Dincolo de cifrele seci se ascunde pericolul dispariţiei unor simboluri strămoşeşti din cauze pur economice. Toate acestea rase au fost create pentru a corepunde unor nevoi ale pieţei care nu mai există, dar cu ajutorul cărora viitorul acestui sector poate fi unul mult mai bun.

„Toate aceste rase au fost create pentru un anumit tip de produs, cum este de exemplu merinos, care a fost creată pentru lână. Or, acum interesul este pentru lapte şi carne, acesta fiind şi motivul pentru care aceste rase au devenit vulnerabile sau chiar pe cale de dispariţie. Cu toate acestea, este greşit  să neglijăm aceste rase autohtone care poartă gene rezistente şi adaptate la clima noastră. Pe viitor, ele pot fi folosite pentru crearea de noi rase de carne şi lapte-aşa cum se cere astăzi, sau pot fi folosite ulterior pentru produsele pentru care au fost create, întrucât există un ciclu al evoluţiei şi nu se ştie când va fi nevoie de astfel de produse. De asemenea, şi mai important este faptul că aceste rase sunt rezistente la anumite focare de boli care au existat în trecut . Or, dacă aceste focare vor reveni, ele pot fi folosite pentru a crea rase rezistente”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Nechifor Ionică, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de ovine şi caprine « Moldoovis » din Botoşani.

Situaţia este similară şi în cazul unor rase de bovine (sura de stepă -312 capete și bivolul românesc -289 capete), porcine (Bazna -22 capete, Mangalița-50 capete) sau ecvidee-cai şi măgari (Huțul -88, Gidran-36, Nonius -45, Semigreul românesc -91).

De aceea, România a solicitat UE, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)  2014 – 2020, subvenţionarea unei sub-măsuri referitoare la conservarea resurselor genetice-animale locale în pericol de abandon. Plăţile pentru conservarea resurselor genetice animale locale în pericol de abandon vor fi acordate fermierilor sau altor crescători de animale care îşi asumă, în mod voluntar, angajamente privind creșterea animalelor femele adulte de reproducție din rase locale în pericol de abandon. Potrivit propunerilor MADR, valorile plăților compensatorii, calculate sub formă de costuri standard pentru acoperirea pierderii de venit datorate asumării de angajamente voluntare privind creșterea animalelor femele adulte de reproducție din  rase locale în pericol de abandon, pe specii, se cifrează la 200 de euro/cap de bovină, 13 euro/ cap de ovină, 6 euro/cap de caprină, 200 de euro/cap de cal, 88 de euro pe cap de porcină. 

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a transmis oficial în data de 1 iulie 2014 Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020 către Comisia Europeană în vederea aprobării. Noul PNDR are 15 măsuri de finanțare și o alocare totală de 9,85 miliarde de euro şi a intrat între-un proces de negocieri la nivelul UE.