30 de ani de capitalism. Corneliu Bodea, ADREM: „E frustrant când încerci să construiești o afacere „ca afară” și ești înconjurat de șmecherie, impostură și ipocrizie”. Cât de greu a fost drumul spre succes

Adrem este azi una dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale românești din domeniul serviciilor energetice, cu 1.200 de angajați și afaceri anuale de 45 de milioane de euro, implicată în câteva dintre marile proiecte de infrastructură energetică derulate în România de-a lungul ultimilor ani. Cum a început totul, acum 30 de ani, cât de greu a fost, unde a ajuns și cui se datorează acest parcurs și încotro se va îndrepta de acum încolo? O discuție cu Corneliu Bodea, fondator și CEO al Adrem
Mihai Nicuţ - mar, 26 oct. 2021, 22:30
30 de ani de capitalism. Corneliu Bodea, ADREM:

Cum a fost prima zi de antreprenoriat ? Ne puteti povesti cum a pornit totul?

Fără să am pretenția de a-mi aminti clar prima zi de antreprenoriat, sunt sigur că a fost una dintre acele zile în care tânărul de 23 de ani care muncise deja ca strungar, technician și își termina facultatea, se trezea cu poftă de viață și de activitate, cu încrederea și optimismul pe care doar vârsta, nevoile și ambiția le pot alimenta în așa măsură. Sunt sigur că a fost o zi începută devreme și terminată târziu așa cum au fost și următoarele …aproximativ 6000 de zile care i-au urmat…

Așa a început, cu o astfel de zi! Fratele meu avea visul de a moderniza industria rămasă în urmă, văduvită prea mulți ani de investiții și cucerită “revoluționar și patriotic” de prea multe “invenții”. Eu doream să ies din lipsuri și să-mi ofer un viitor. El cercetător la Institutul de Fizică Atomică, eu un student oarecum maturizat mai devreme, deja apăsat de responsabilitate. În timp ce el repara microscoape electronice după program, seara, pe la spitale și alte instituții, eu cumpăram diverse de la magazinul en-gros al tatălui unui coleg și le vindeam din restaurant în restaurant în București sau pe Valea Prahovei. Am câștigat banii pentru a ne întreține familiile, am râs, am muncit, am visat și ne-am sprijinit reciproc.

Care a fost cea mai mare provocare atunci, la inceput, si care e acum?

Cea mai mare provocare atunci era să ne asigurăm stabilitatea și veniturile de la zi la zi, astăzi este aceeași, numai că se referă la veniturile și stabilitatea a 1.500 de familii de la an la an. Așa este în viață, rezolvi o problemă pentru a face loc alteia. Ceea ce contează este implicarea, responsabilitatea, respectul. Am iubit întotdeauna ceea ce facem și nu cred că ar fi existat o altă cale atât pentru mine cât și pentru fratele meu. Provocările sunt într-un astfel de context ceea ce construiește caractere puternice, experiență și reziliență.

V-ați gândit vreodată să renunțați si, poate, să vindeți? Ce v-a făcut să mergeți mai departe?

M-am gândit de multe ori să renunț, să vând, sau să plec pur și simplu. Dezamăgirea, lipsa de perspective, deznădejdea m-au înconjurat deseori și m-am simțit gonit și nerespectat. Frustrarea aproape continuă te chinuie aici, atunci când încerci să construiești o afacere „ca afară” și ești înconjurat de șmecherie, de impostură și de ipocrizie. Dar mă leagă atâtea de locurile astea , de oameni, datorez atâtea lor, încât mi-am găsit până acum puterea de a continua, de a depăși sentimente trecătoare și de a-mi aduce contribuția atât cât știu și pot. Apoi, mă simt responsabil față de mulți oameni minunați care au crezut în mine, angajați, clienți, sau prieteni și față de ei și de idealurile mele, merită să fac sacrificii și mai mari.

Care a fost cel mai complex contract al Adrem? Dar cel care v-a dat cele mai mari bătăi de cap?

Ultimul este întotdeaună cel mai complex și asta deoarece o trasătură a activității nostre este aceea de a îndrăzni din ce în ce mai mult. Daca ar fi să aleg cel mai complex contract din punct de vedere tehnic, acesta ar fi prima instalație de degazare a oțelului lichid, la COS Târgoviște (care astăzi aproape că nu mai există), în exclusivitate mondială pe baza unei tehnologii patentată de fratele meu. Ani de muncă și de testări, praf și mizerie, ambiție și realitate. Din punct de vedere al complexității financiare și al valorii, cel mai complicat contract a fost cel al realizării centralei de cogenerare de 30MW de la Suceava. Realizarea infrastructurii SCADA la Electrica Transilvania Sud a fost contractul cu cel mai mare impact ca volum, importanță în procesele clientului și volum de date. Apoi același sistem SCADA instalat la transportatorul național de gaz, Transgaz, pentru toată infrastructura de transport, preluarea printr-un contract de outsourcing a activităților de citire și apoi de măsură și mentenanță de la CEZ România a avut impactul cel mai mare în organizația noastră și alte atâtea lucrări, contracte. De curând, alături de CIS Gaz am finalizat conexiunea România-Moldova pentru gaz natural, care va asigura mai multă stabilitate fraților noștri.

Sunt bucuros să fi avut șansa ca în cei aproape 30 de ani de activitate să ne aducem contribuția la dezvoltarea infrastructurii industriale și energetice a României și pentru asta sunt recunoscător și mulțumit.

Activați intr-un domeniu complicat, unde, ca să rezistați, e nevoie și de capital dar și de know-how. Cum v-ați descurcat, ca să le atrageți?

În domeniul nostru este într-adevăr nevoie în primul rând de know-how. Fratele meu l-a acumulat din perioada petrecută ca cercetător și apoi a avut șansa să-și facă meseria și să aplice în industrie cele învățate. Eu a trebuit să învăț. În 1996 am început cursurile unei universități britanice prin sistemul învățare de la distanță și am obținut un certificat în management, apoi o diplomă urmată de un MBA. În paralel, am adăugat educației mele de bază de studii tehnice cunoștințe complexe din industria energetică, petrecându-mi peste 20 de ani lucrând, investind și contribuind la dezvoltarea acestei industrii. Și astăzi sunt student la Universitatea Reading și am obținut un Post Graduate Certificate în Guvernanță și Board Management și mă pregătesc să completez cu o diplomă în aceeași disciplină urmată de un Master of Arts. Cred cu tărie că învățarea continuă este calea pentru a fi conectat la societatea modernă cu ritmul ei uneori absurd de dezvoltare și schimbare. Am atras mult Know-how din societate prin intermediul colegilor angajați și i-am expus continuu unor proiecte provocatoare și de natură să le dezvolte atât aptitudinile cât și know-how-ul și atitudinea.

Capitalul a fost întotdeauna principala problemă a grupului nostru și cred că a întregii economii românești. Dependența de împrumutul bancar și lipsa garanțiilor a „apăsat” afacerile și cred că ceea ce vedem acum întâmplându-se la bursă, reprezintă o soluție mult mai bună pentru susținerea mediului economic. Desigur că pentru asta a fost nevoie de ani de acumulări și exclusiv afacerile care au reușit să reziste perioadelor de inflație, de lipsă de capital, vor putea fi beneficiarele a ceea ce eu cred că este perioada adevărată de creștere economică a României.

Care credeți că e acum cea mai importantă resursă în compania dvs?

Oamenii! Răspund fără să ezit, deoarece calitatea resursei umane dar și numărul ne diferențiază față de competitori. Au fost perioade dure în care a fost extrem de dificil să putem gestiona un număr atât de mare de angajați, însă strategia noastră a fost aceea de a susține și întări echipa, de a avea ca prioritate stabilitatea locurilor de muncă. Astăzi, când este atât de dificil să găsești specialiști, singurul lucru care încă lipsește sunt marile investiții în sistemul energetic… Noi suntem pregătiți!

Ce schimbări sau adaptări ați operat în business-ul dvs. în ultimii ani, inclusiv în contextul dificil al pandemiei?

Desigur că pentru un grup cu peste 1500 de angajați care activează într-o măsură mare la interacția cu consumatorul de energie, a fost dificil să gestionăm periada inițială de pandemie. Am reacționat rapid și organizat și am depășit cu bine anul 2020. Mai degrabă multitudinea de modificări legislative în domeniul legislației muncii sau a legislației și reglementărilor specifice industriei au generat nevoia de adaptare și modificări de structură. Într-un fel este bine ca pentru organizații atât de mari să existe periodic schimbări pentru a menține interesul și concentrarea managementului în principal.

Continuăm să ne preocupăm de protejarea sănătății colegilor și a celor cu care interacționăm în acest context pandemic și personal mă implic direct și susținut în comunicarea cu toți membrii echipei.

Cum a evoluat business-ul Adrem, în termeni de cifre, afaceri, angajați, profit și cum vedeți evoluția în continuare, în următorii ani, mai ales în contextul viitoarelor nevoi ale sistemului energetic, și mă refer mai ales la digitalizare și rețele electrice inteligente?

Încep cu planurile: avem un obiectiv ambițios în legătură cu atingerea cifrei de afaceri de 100 milioane de euro în 2025, astăzi fiind la cca 45 de milioane. Dacă în anul 2007 aveam cca 50 de angajați și cca 10 mil euro cifra de afaceri, perioada 2008-20012 a a adus o creștere importantă atât în ceea ce privește numărul de angajați (cca 200 în 2009, 600 în 2010 și peste 800 ulterior) și a cifrei de afaceri (creșteri de cca 30% în fiecare an până la 35-40 mil euro), ulterior acesteia s-a înregistrat un ritm mai scăzut de creștere , perioade de fluctuație a profitului. În anul 2017 a fost nevoie de o intervenție mai abruptă în structura de management și de organizare. Fără a reduce personalul s-au luat măsuri de eficientizare care au început să-și facă simțită acțiunea începând cu 2019.

Astăzi grupul nostru înregistrează o EBITDA de aproximativ 7-8% din cifra de afaceri , iar ținta este de 10% pentru perioada 2022-2025. Principalul factor de susținere a activității noastre a fost reprezentat de activitățile prestate către operatorii de distribuție, activități critice precum mentenanța și intervențiile în cazul avariilor, sau activități legate de instalarea, verificarea și citirea contoarelor. Principalul risc a fost reprezentat de fluctuațiile mari în planurile de investiții ale celor mai importanți jucători din industria energetică fie ei producători, transportatori sau distribuitori.

Vorbim despre un energie, segment cu o puternică prezență a capitalului străin. Credeți că mai e loc pentru frme românești și, mai ales, în ce domeniu?

Dacă este să vorbim despre acest sector, cred că o separare ar trebui pusă între capitalul privat și cel al statului român mai degrabă decat între cel străin și românesc. Spun asta deoarece, cu mici excepții, observăm o lentoare în realizarea planurilor de investiții ale companiilor dominate de statul român și mai degrabă o conformare față de reglementări sau țintele propuse ale celor private și cu capital străin.

Cred că este loc pentru firmele cu capital românesc și pentru că, parafrazând un clasic, urmează o perioadă de mari investiții în sectorul energetic, sau nu o să mai avem energie defel. Cine altcineva cu excepția companiilor românești și a forței de muncă autohtone pot implementa practic și executa aceste proiecte? Până la alte dezvoltări ale tehnologiei, stâlpii sunt instalați de oameni, betoanele turnate tot de ei, panourile electrice asemenea. România are nevoie de cca 6.000-7.000 MW instalați în proiecte regenerabile numai pentru a se conforma țintelor asumate, avem nevoie urgentă de modernizarea și/sau dezvoltarea de proiecte de generare stabile de cca 2.000-3.000 MW instalați numai pentru a înlocui capacitățile ce ies din producție în perioada imediat următoare. Acestea sunt fapte! Din păcate suntem întârziați și vom face lucrurile fără o strategie bine gândită și în grabă, însă se vor face cu contribuția companiilor private în special a celor cu capital ramânesc.

Sunteți și președinte al CRE, una dintre cele mai importante asociații a industriei și, cumva, “vocea” energiei la Bruxelles. În această calitate, credeți că nevoile sectorului nostru energetic sunt suficient cunoscute la nivelul CE? Și, mai ales în materie de finanțare a proiectelor, pentru că știm cât suferim din acest punct de vedere, este tratată România corect sau se poate mai bine?  

Experiența mea de 3 ani ca Vice-președinte al CRE și de 7 ani în calitate de Președinte al acestei asociații reprezentative a întregului spectru al industriei energetice din România arată că am fi putut avea interesele mult mai bine reprezentate și este aici loc și de auto-critică. Schimbările foarte dese de guvern sau de membri ai acestuia, calitatea redusă a guvernanței, locul nostru de frontieră a sistemului energetic al Uniunii Europene, ne-au făcut să pierdem rolul de prim-plan regional și de factor de stabilitate în regiune.

Este loc de mult mai mult bine atât în ceea ce înseamnă modul în care România își reprezintă interesele energetice cât și în ceea ce privește atenția și echilibrul de tratament al Comisiei Europene în principal.

Conferința Romanian Energy Day de la Bruxelles, pe care centrul nostru o organizează la a X-a ediție în acest an, este un exemplu de acțiune care-și propune să ofere o platformă de prezentare și de dialog între mediul de afaceri și de reglementare de la nivelul UE și industria energetică din România.

Și, în final, dacă nu ați fi activat în business-ul cu energie, ce v-ar fi plăcut să faceți? Și ce vă place să faceți când nu faceți afaceri, în timpul liber?

Ador să citesc și să scriu, să studiez și să întâlnesc oameni. Cred că activitatea de profesor ar fi fost o alternativă fericită pentru mine, iar șansa de a studia încă și aceea de a preda ca profesor asociat la Fabiz la Masterul de energie, sunt exemple fericite.

Fac mult sport și schiez cu plăcere, sunt îndrăgostit de bărci și nu ratez nici o șansă bună de a ieși pe mare. Am un vis, acela de a mă retrage suficient de devreme pentru a mă putea bucura încă de mare, de sport de citit și predat, de a fi membru în board-uri pentru a putea contribui cu experiența pe care am acumulat-o la dezvoltarea de afaceri și de personalități ale economiei și industriei noastre.

 

 

Te-ar mai putea interesa și
Modelul electric Dacia Spring, deja disponibil pentru revânzare pe site-urile de profil
Modelul electric Dacia Spring, deja disponibil pentru revânzare pe site-urile de profil
Pe site-urile de comerț online au apărut deja, la doar câteva zile după debutul livrărilor, primele anunțuri cu modele Dacia Spring de vânzare....
Petrom a construit 40 de mini-centrale electrice care ard gaz de sondă, pe câmp. Energia produsă asigură două treimi din consumul tuturor sondelor din România
Petrom a construit 40 de mini-centrale electrice care ard gaz de sondă, pe câmp. Energia produsă asigură două treimi ...
Petrom a mai deschis recent două mici centrale electrice de tip “gas to power” și a ajuns astfel la 40 de astfel de ...
Noul ministru al finanțelor, Adrian Câciu, îi dă replica primarului Nicușor Dan:  Aţi preferat marketingul!
Noul ministru al finanțelor, Adrian Câciu, îi dă replica primarului Nicușor Dan: Aţi preferat marketingul!
Adrian Câciu i-a replicat primarului general al Capitalei Nicuşor Dan care a precizat că ar dori o întâlnire cu ministrul ...
Ne așteaptă o iarnă grea. Criza de energie se va agrava, arată analiștii europeni
Ne așteaptă o iarnă grea. Criza de energie se va agrava, arată analiștii europeni
Preţurile la energie în Europa au doborât record după record încă înainte de venirea iernii şi această criză se ...