Isărescu, reales preşedinte al Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară

Adaugă-ne ca sursă preferată

Alături de Isărescu, la întâlnirea CNSF au participat Bogdan Drăgoi (secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice), Gabriela Anghelache (preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare), Constantin Buzoianu (preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurǎrilor), Mircea Oancea (preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private) şi Eugen Dijmărescu (director al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar), potrivit unui comunicat comun al celor şase instituţii.

„Membrii CNSF au analizat Recomandarea privind mandatele macroprudenţiale naţionale, publicată de Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS), precum şi aranjamentele instituţionale pentru implementarea politicilor macroprudenţiale la nivelul unor state membre ale Uniunii Europene. În acest context s-au stabilit direcţiile de acţiune în vederea pregătirii, până în luna iunie 2012, a unui raport intermediar privind mandatul macroprudenţial în România ca o primă etapă pentru transpunerea Recomandării CERS în legislaţia naţională”, se arată în comunicat.

Au fost prezentate de asemenea cele mai recente măsuri pentru întărirea stabilităţii financiare în linie cu prevederile acordurilor de finanţare externă convenite cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Membrii Comitetului au arătat că sectorul financiar românesc s-a menţinut stabil, bine capitalizat, în pofida contextului economic şi financiar dificil pe plan european şi mondial.

Comitetul a fost înfiinţat în 2007.

Principalele sale atribuţii sunt promovarea schimbului de informaţii şi opinii în domeniul stabilităţii financiare şi gestionării eventualelor crize financiare, examinarea proiectelor de acte normative ce prezintă interes pentru autorităţi din perspectiva stabilităţii financiare şi a gestionării crizelor financiare. Totodată, CNSF evaluează analizele asupra stabilităţii sistemului financiar şi asupra riscurilor la care sunt expuse instituţiile şi pieţele financiare, precum şi capacitatea sectorului de a rezista la şocuri extreme, dar plauzibile pe baza aplicaţiilor de tip stress test.