Consultare pentru stabilirea tarifelor maxime de acces pe proprietatea publică – ANCOM

Aceste categorii omogene sunt stabilite în funcţie de diverse criterii, precum caracteristicile geografice, caracteristicile demografice sau condiţiile economice de exercitare a dreptului de acces pe proprietatea publică.

‘Identificarea, definirea şi utilizarea unor categorii omogene relevante pentru a reflecta cât mai fidel realitatea şi complexitatea condiţiilor în care reţelele de comunicaţii electronice pot accesa proprietatea publică reprezintă o primă etapă în procesul de stabilire a tarifelor pentru accesul reţelelor de comunicaţii electronice pe proprietatea publică’, se arată într-un comunicat al ANCOM remis miercuri AGERPRES.

Legea nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii fizice a reţelelor de comunicaţii electronice prevede că entităţile care exercită dreptul de administrare asupra imobilelor proprietate publică, inclusiv autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, au obligaţia de a publica condiţiile de acces pe aceste proprietăţi, inclusiv tarifele maxime care vor fi percepute furnizorilor de reţele de comunicaţii electronice pentru acest acces.

Condiţiile, inclusiv tarifare, în care se poate acorda accesul la proprietatea publică pentru reţelele de comunicaţii electronice sunt influenţate direct sau indirect de o multitudine de factori, cum ar fi caracteristicile demografice (de exemplu, numărul şi densitatea populaţiei), poziţionarea imobilelor care pot face obiectul accesului, infrastructurile fizice existente, soluţia tehnică pentru realizarea accesului sau tipologia reţelelor de comunicaţii electronice şi echipamentele acestora care prezintă nevoi de amplasament diferite.

În acest context, ANCOM apreciază că este necesară stabilirea unor praguri în evoluţia factorilor de influenţă, necesari pentru delimitarea unor caracteristici de evoluţie relativ similare, respectiv identificarea unor aşa numite ‘categorii omogene’, în funcţie de factorii de influenţă relevanţi.

A două etapă constă în realizarea unei metodologii detaliate pentru stabilirea tarifelor maxime de acces pe proprietatea publică, urmând apoi o a treia etapă în care va fi determinat cuantumul acestor tarife maxime.