Comisia Europeană solicită României să pună în aplicare normele UE privind emisiile industriale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Directiva UE 2015/2193 reglementează emisiile de dioxid de sulf (SO2), de oxizi de azot (NOx) şi de pulberi în atmosferă cu scopul de a reduce aceste emisii şi riscurile pentru sănătatea umană şi pentru mediu pe care le pot determina. Ea stabileşte, de asemenea, norme pentru monitorizarea emisiilor de monoxid de carbon.

Statelor membre li s-a cerut să comunice măsurile naţionale de transpunere a directivei în legislaţia naţională până la 19 decembrie 2017. Dat fiind că România nu a respectat termenul, Comisia i-a trimis, în ianuarie 2018, o scrisoare de punere în întârziere. Întrucât România nu a comunicat încă măsurile, Comisia i-a trimis de data aceasta un aviz motivat.

România are la dispoziţie două luni pentru a răspunde. În absenţa unui răspuns corespunzător, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie a UE cu privire la România.

Separat, Comisia a informat că trimis României o scrisoare de punere în întârziere, din cauza incapacităţii ţării de a controla emisiile de dioxid de sulf provenite de la două instalaţii mari de ardere (Govora 2 şi Deva 2).

Conform Directivei privind emisiile industriale (Directiva 2010/75/UE), care protejează cetăţenii împotriva emisiilor periculoase provenite de la instalaţii industriale, statele membre trebuie să respecte un plafon naţional de emisii pentru pulberi şi pentru dioxid de sulf. Instalaţiile incluse în planul naţional de tranziţie pot fi exceptate de la respectarea limitelor stricte de emisii până în 2020, cu condiţia respectării limitei naţionale.

Potrivit executivului comunitar două instalaţii mari de ardere (Govora 2 şi Deva 2) au dus limitele de emisii ale României cu mult peste plafoanele naţionale pentru dioxid de sulf şi pulberi, cu efecte semnificative asupra mediului şi sănătăţii publice. Întrucât România nu a luat măsurile necesare pentru a preveni aceste depăşiri, Comisia a decis să deschidă procedura de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor şi să trimită României o scrisoare de punere în întârziere. România are la dispoziţie două luni pentru a răspunde; în caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.