Eroare sau intenţie? Traderii de energie plătesc 2% pe cifra de afaceri şi pentru rezervarea de capacitate pe liniile de import/export

Adaugă-ne ca sursă preferată

În legislaţia specifică elaborată de ANRE pentru a se implementa taxarea anuală cu 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie licenţiate la ANRE a apărut specificat că furnizorii şi traderii nu plătesc aceastră taxă decât pe marjă. Astfel, în Ordinul ANRE nr 18/2019, apare că, la calculul cifrei de afaceri nu intră achiziţia de energie, serviciile de sistem şi transport şi nici distribuţia. Practic, furnizorii şi traderii nu ar plăti această taxă decât pe marja lor, şi era nevoie de această precizare legislativă, pentru ei.

Creşterea la 2% a contribuţiei, de la 0,1%, a băgat în fibrilaţii mai ales furnizorii şi traderii de electricitate şi gaz pentru că, aşa cum s-a înţeles iniţial, se aplică pe tot lanţul producător-distribuitor-furnizor (furnizori) sau trader (traderi) şi totul se închide în preţul final cu care producătorul/traderul vinde marfa. Astfel, în preţul final la consumator, taxa ar fi ajuns la peste 6%, ceea ce ar fi trimis furnizorii, mai ales cei mici, direct în faliment, pentru că marja lor era mai mica decât această taxa.

În metodologia care însoţeşte Ordinul ANRE se spune că se scad din cifra de afaceri, ca bază de plată a contribuţiei de 2% veniturile din activităţile de mai sus, deci toată lumea a înţeles că furnizorii şi traderii plătesc taxa doar pe marjă.
Însă, potrivit unor surse din piaţă, a rămas de plată cel puţin ceva, în afara de marjă. Şi anume rezervarea de capacitate pe liniile de interconexiune, prin care se fac exporturile şi importurile de energie. „Despre capacitate nu se spune nimic la exceptarea în calculul cifrei de afaceri.Or, dacă nu este exceptat, se calculează şi se plătesc cei 2%” ne-a spus un operator din piaţă, care a solicitat anonimatul.

În operaţiunile de comerţ cu electricitate între state, traderul sau furnizorul este obligat să plătească, în urma unei licitaţii organizate de Transelectrica sau de operatorul de transport şi sistem (TSO) al ţării vecine, rezervarea de capacitate pe linii, şi dacă importă şi dacă exportă energie electrică de la sau în ţara vecină. Este practic un cost, exprimat în euro/MWh pe care cine „închiriază” linia pentru export sau import îl plăteşte către TSO. Iar acest cost este plătit pe toată capacitatea de interconexiune rezervată, indiferent dacă volumul fizic al energiei transportate este mai mic.

Banii şi principiul

Potrivit datelor Transelectrica, în anul 2018 „veniturile din alocarea capacității de interconexiune au înregistrat o creștere de 8% față de valoarea realizată în anul 2017 (82 mil lei în 2018 față de 76 mil lei în 2017) corespunzător nivelului de utilizare a disponibilităților capacității de interconexiune de către traderii de pe piața de energie electrică”.
Aşadar, aplicând acel procent de 2%, rezultă că traderii trebuie să plătească ANRE circa 1,64 milioane de lei, doar pentru anul trecut.

Suma nu este neapărat mare în ansamblu dar fiind vorba despre puţine firme care plătesc iar marjele lor nu sunt mari, poate fi un efort important. În plus, ca principiu, cum acest segment nu a fost exceptat de plata taxei, rezultă că din reglementare se produce o creştere de preţ a energiei electrice care este exportată şi importată din şi în România.