Stocurile obligatorii de gaze pentru iarnă sunt cu 10% mai mari decât cele din 2018

“Se determină nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional pentru titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienţilor finali, pentru ciclul de înmagazinare 2019-2020, la un nivel de 23.497.181,018 MWh, defalcat după cum urmează:

10. a) stoc aferent categoriei de clienți finali casnici – 10.380.691,777 MWh ;
11. b) stoc aferent categoriei de clienți finali producători de energie termică, numai pentru cantitățile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației – 4.069.168,123 MWh;
12. c) stoc aferent categoriei de clienți finali noncasnici 9.047.321,118 MWh”, scrie în decizia ANRE.

Pentru iarna trecută, stocurile obligatorii de gaze, comunicate de ANRE, au fost de doar 21,3 milioane MWh, mai mici decât cele din acest an, pentru fiecare categorie de consum: 9 milioane pentru casnici, 3,5 milioane pentru centralele termice şi 8,7 milioane pentru clienţii non-casnici.Şi anul trecut, stocurile stabilite de ANRE au fost mai mari cu 14% faţă de iarna 2017-2018

Spre deosebire de anii precedenţi, furnizorii vor primi gazele naturale pentzru înmagazinare la preţ reglementat, de 68 de lei/MWh, şi doar din producţia internă, ca urmare a OUG 114/2018.

Cine trebuie să stocheze cel mai mult

Companiile care trebuie să stocheze cel mai mult sunt cei doi mari furnizori, Engie şi E.On. Engie are o obligaţie de 6,75 milioane, iar E.On de 5,6 milioane. Urmează cei doi mari producători, Romgaz, cu 4,2 milioane MWh, şi Petrom, cu circa 3,6 milioane.

Gazul este produs, sau, după caz, cumpărat şi stocat în depozitele care sunt operate de Romgaz (şase depozite), de unde sunt extrase pentru a fi consumate în perioada iernii, atunci când consumul este mare. Furnizorii care au obligaţia de stocare trebuie să plătească tarif de înmagazinare, care este reglementat de ANRE.

Teoretic, cu cât stocurile sunt mai mari, cu atât securitatea energetică este mai mare în perioada de iarnă. România îşi produce singură la nivelul unui an circa 90% din consum, dar, în perioada de iarnă, când consumul creşte, producţia este insuficientă, şi reprezintă chiaar mai puţin de jumătate din consum, restul fiind acoperit de import şi de gazul extras din depozite.