Corupţia, de pe marea scenă a ţării, pe marele ecran TRAILER

Adaugă-ne ca sursă preferată

De la  început vă spun că Sergiu Nicolaescu nu trage cu pistolul, nu face cascadorii, nu are replici memorabile. Adică nu joacă în film. El doar îl regizează . Scenariul îi aparţine lui Adrian Lusting şi este o continuare a peliculei POKER, filmul care a avut premiera în cinematografe în 9 aprilie 2010, cu exact aceeaşi echipă  şi cu un  box-office de 25.000 de spectatori, ceea ce sincer vorbind este destul de bine pentru un film românesc, ţinând cont de faptul că alte pelicule autohtone au realizat şi recordul de doar 500 de spectatori.

Sunt sigură că şi ULTIMUL CORUPT DIN ROMÂNIA, va avea un box office bun, la finalul acestui an. De fapt filmul este ,dacă pot spune aşa, un fel de review general al actualităţii din România. Găseşti aici conexiuni clare cu dosarul valiza cu bani, europarlamentari salvaţi de imunitate, construcţii de stadioane, diagnostice grave gata să salveze de la arestare pe unul sau pe altul, adică o întreagă simbolistică a politicului românesc de tip interlop . Pe scurt, tot ceea ce trăim şi vedem 24 de ore din 24 de ore, pe propria piele ne este arătat cu un “umor” dureros de o distribuţie  de clasă. Forţa acestui film vine şi din  dialoguri, din  cuvintele care te inţeapă, te dor, te ustură atunci când sunt rostite de actori iar tu ca spectator trebuie să râzi, că asta este starea. Cel mai mult am fost provocată, să zic aşa, de  domnul Titel Pangică. Personajul interpretat de Horaţiu Mălăiele este prezent nu doar în film , ci mai peste tot în jurul nostru,îl vedem la televizor, în ziare. El este politicianul nostru dar şi businessman-ul nostru, care se strecoară şi în Top 300.

Dl Pangică are o istorie care sună atât de cunoscut pentru noi toţi: fost vânzător de rame de ochelari în Obor, senator, mafiot şi evident doctor în ştiinţe, care sponzorizează biserici şi muzee. Dl Pangică face toate jocurile. Şi mai ales are marea ştiinţă să iasă din joc atunci când pielea lui este pusă la bătaie. Are întotdeauna un as în mânecă şi prieteni care să îl ajute. Că şi el a ajutat, evident. Pangică este creaţia perfectă, a ultimilor 23 de ani.

Horaţiu Mălăiele vine în acest personaj , evident, după Poker,tot în regia lui Sergiu Nicolaescu, dar mai ales după alte personaje care se scaldă în aceleaşi ape tulburi ale politicii de la noi, vezi MAGNATUL şi TICĂLOŞII,  ambele realizate de Şerban Marinescu. Dl Pangică te face să râzi cu putere, cu forţă, te  gândeşti că poate deveni şi prietenul tău la un moment dat.  Dar, după ce iţi trece accesul de râs te apucă o disperare , pentru că realizezi că  asta este, de fapt, viaţa ta. Şi a lor, a băieţilor deştepţi despre care toată lumea vorbeşte, Preşedintele Băsescu îi arată cu degetul din mandatul trecut, prim-miniştrii vor să-i scoată din joc, DNA nu se lasă nici el, toată lumea vrea să scape de ei, dar nimic nu se intâmplă cu adevărat. Pe mine m-au luat frisoanele la acest film. Pentru că am realizat ca râd de mine insămi, de neputinţa mea, de  simpla mea “calitate” de spectator al marelui spectacol denumit corupţie. Filmul trebuie văzut, pentru tot ceea ce înseamnă el în acest moment, la cald, şi pentru că atmosfera lui generală doare foarte tare.

Ceea ce m-a  speriat cel mai tare la acest film este chiar finalul, un stop cadru cu toate personajele care  duc acţiunea . Cei care vor vedea Ultimul Corupt vor inţelege la ce mă refer.
UN FLEAC, I-AM CIURUIT, este o deja replică depăşită.