Google îl omagiază pe Rossini, la 220 de ani de la naşterea compozitorului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Pentru o zi care apare rar în calendar – din patru în patru ani – Google a ales un logo „doi în unu”, plin de simboluri, care sărbătoreşte nu doar ziua de 29 februarie, ci şi împlinirea a 220 de ani de la naşterea compozitorului Gioachino Rossini, potrivit Mediafax.

Întrucât anul bisect şi ziua de 29 februarie sunt asociate în tradiţiile internaţionale cu broaştele – cunoscute pentru săriturile pe care le fac pentru a se deplasa -, noul logo al Google este realizat sub forma unui desen animat, care cuprinde patru broaşte.

Noul logo al Google este inspirat şi de cea mai faimoasă operă comică a lui Gioachino Rossini – „Bărbierul din Sevilla” (compusă în 1816) -, unul dintre cele mai jucate spectacole de gen din lume. În logoul Google, una dintre broaşte cântă la pian, iar alta interpretează rolul sopranei – Rosina (care este prezentată efectuând un salt). Din noul logo nu lipseşte nici bărbierul-broască, care-l interpretează pe Figaro, iar broasca pe care o bărbiereşte este contele Almaviva.

Logoul are însă şi o altă simbolistică – la care face trimitere broasca soprană, care transmite inimioare către pianistul-broască. Tradiţia britanică spune că, dacă o femeie îl cere în căsătorie pe bărbatul iubit în ziua de 29 februarie, acesta nu îi poate refuza oferta. Dacă totuşi refuză mariajul, bărbatul va fi pedepsit.

Gioachino Rossini s-a născut pe 29 februarie 1792, în Pesaro, şi a decedat pe 13 noiembrie 1868, la Paris. Este unul dintre cei mai celebri compozitori din toate timpurile şi s-a bucurat de faimă încă din timpul vieţii sale. Întrucât părinţii săi erau pasionaţi de muzică – tatăl său cânta la corn, iar mama sa era cântăreaţă -, Gioachino Rossini a făcut parte încă de la vârsta de şase ani din grupul muzical al tatălui său. A început să studieze muzica după ce familia lui s-a mutat la Bologna, iar primele lui compoziţii datează de la vârsta de 15 ani.

Activitatea de compozitor ocupă doar prima parte a vieţii sale, fiind marcată de succese care îl conduc la Napoli (unde se căsătorește cu interpreta Isabella Colbran), apoi în străinătate: la Viena unde se întâlnește cu Beethoven, la Londra și, la Paris, unde se stabilește, în 1824, preluând funcţia de director al teatrului italian.

Printre lucrările sale din respectiva perioadă se numără: „Bărbierul din Sevilla” și „Otello” (compuse în 1816), „Cenușăreasa” (1817), „Semiramide” (1823), aceasta din urmă fiind ultima dintre marile lui opere compuse pentru scenele italiene. La Paris va compune în limba franceză opere precum „Siége de Corinthe”, iar ultimele sale opere – „Contele Ory” (1828) și „Wilhelm Tell” (1829) – au fost compuse direct de pe librete franceze.

Google îşi modifică frecvent logoul pentru a marca evenimente importante ale istoriei universale sau pentru a celebra mari personalităţi.