Fondurile europene în România – de la „prioritate zero” la „prioritate nulă”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Pe tot parcursul anilor scursi de la intrarea noastra in Uniunea Europeana, s-au luat tot felul de masuri pentru revigorarea puterii de absorbtie, dar in afara de umflarea pieptului politicienilor, cifrele au ramas insensibile. Imediat dupa schimbarea politica din 2008, s-a adoptat o noua stratagema si anume, raportarea la ritmul de atragere a fondurilor din timpul mandatului guvernului precedent. Ne aflam inca in era dezmatului bugetar, criza declansata practic in 2007 la nivel mondial, era o poveste ce nici nu visam sa ne atinga, negocierile pe salarii saltau in pas sprinten pentru a prinde anul electoral 2009 cu urne de votare prietenoase.

Acum, rezultatele sunt cunoscute, efectul a fost devastator, urnele au explodat, buletinul de identitate si-a pierdut statutul de garantie suprema pentru credite luate/date la repezeala, iar ceea ce ne intereseaza mai mult, absorbtia fondurilor europene a ramas, in termeni reali, la nivelul pozitiei 27 in intrecerea dintre cele tot atatea state ale Uniunii Europene.

Din cand in cand, actionanind orbeste, puterile de conjunctura au mai schimbat cate un sef prafuit din fruntea cate unei Autoritati de Management, ajungindu-se in situatii indealtfel comice, asa cum este exemplul Programului Operational de Dezvoltare a Resurselor Umane, unde in 5 ani au fost numiti succesiv, tot atatia sefi supremi ai Autoritatii de Management, operatiunea fiind golita de sens si umpluta de continut. Sensul ar fi fost acela al atacarii structurale a atragerii fondurilor europene, iar continutul a fost doar ceva sare si piper, legat de trecutul mai mult sau mai putin securistic al unuia dintre cei numiti, servilismul fata de anumiti oameni politici sau chiar partide ai altora dintre cei nou-veniti, culminind cu aspecte de can-can referitoare la activitatea de ospatar al altei eminente numite in pripa. Mai mult pe Euractiv