Lagarde: Datoriile ridicate şi preţul petrolului, principalele riscuri pentru economia mondială

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Poate că economia globală este pe o traiectorie de revenire, dar nu este prea mult spaţiu de manevră şi nu este loc pentru greşeli”, a declarat Lagarde la Beijing, la China Development Forum.

Lagarde a afirmat că au început să apară semne de stabilizare datorită măsurilor luate în urma crizei financiare mondiale.

Ea consideră că indicatorii economici din SUA arată ceva mai bine, iar UE a făcut un pas important spre rezolvarea crizei datoriilor de stat, prin aprobarea celui de-al doilea acord de asistenţă externă pentru Grecia.

„Datorită acestor eforturi colective, economia mondială a făcut un pas înapoi de la marginea prăpastiei şi avem motive să fim mai optimişti. Totuşi, optimismul nu trebuie să ne inducă un sentiment fals de siguranţă. Există încă riscuri economice şi financiare majore cu care trebuie să ne confruntăm”, a avertizat directorul general al FMI.

Lagarde a făcut referire la sistemul financiar fragil, afectat de nivelul ridicat al datoriei publice şi private din ţările dezvoltate, ca principal risc pentru stabilitatea economică mondială, notând că necesarul de finanţare şi refinanţare pentru acest an din sectorul public şi sectorul bancar din zona euro reprezintă aproximativ 23% din PIB.

„În al doilea rând, preţul ridicat al petrolului devine o ameninţare pentru creşterea economică globală. În al treilea rând, există un risc tot mai mare ca activitatea economică din statele emergente să încetinească pe termen mediu”, avertizează şeful FMI.

Oficialul a adăugat că autorităţile trebuie să rezolve problema şomajului în rândul tinerilor, iar statele dezvoltate trebuie să păstreze o politică fiscală echilibrată, să continue reformele din sectorul financiar, reformele structurale şi cele instituţionale pentru a repara pagubele lăsate în urmă de criză şi pentru a îmbunătăţi competitivitatea.

Adresându-se statelor cu economii emergente, Lagarde a spus că este nevoie de politici economice de apărare faţă de consecinţele crizelor prin care au trecut în ultimii ani economiile avansate, precum şi de măsuri de prevenire a „supraîncălzirii”.