Europa, naivă în faţa globalizării?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cotidianul popular Le Parisien, scriind recent pe această temă, se întreabă dacă nu cumva, prin cele zece mii de texte de reglementare a producţiei, Europa nu este pe cale „să-şi tragă un glonţ în picior”. Şi nu este vorba atât de regulile stricte impuse întreprinderilor, care trebuie să ţină seamă de tot, de criterii ecologice, de sănătatea consumatorilor, de calitatea materiei prime şi aşa mai departe. Nu aici este problema, pentru că la acest capitol, Europa ar trebui considerată un model. A produce lucruri de calitate care nu poluează şi nu pun în pericol sănătatea consumatorului este un lucru bun, scrie RFI Romania. 

Problema este că mărfurile de acelaşi tip produse în afara Europei, în special în China, dar care inundă piaţa europeană, nu respectă aceleaşi restricţii. Motiv pentru care sunt ieftine în raport cu oferta europeană, întrucât costul de producţie este infinit mai scăzut. Aici se situează „naivitatea” Europei, întrucât nu a fost capabilă să le impună partenerilor săi criteriile pe care le respectă ea.

Sigur că nu pot fi controlate la frontiere sau în porturi sutele de mii de containere cu mărfuri care pătrund zilnic în spaţiul european. În schimb, Uniunea Europeană ar putea impune semnarea unor acorduri de respectare a unor criterii unice cu partenerii săi. Precum şi acorduri de acces egal la pieţele publice. Când China îşi construieşte şoselele doar cu companii chinee, dar are un acces liber total pe pieţele europene, ceva nu e în regulă.

Şi mai există un detaliu, deseori europenii par atât de „globalizaţi”, încât uită că există şi un concept numit „patriotism economic”. Când firma Air France cumpără avioane de tip Boeing, iar Poşta franceză achiziţionează trei mii de motorete sud-coreene, acest tip de atitudine merită să fie pus sub semnul nedumeririi…

La Bruxelles, scrie Le Parisien, responsabilii politici se irită când Europa este luată de „naivă” şi asigură că în curând vor fi semnate acorduri bilaterale stricte cu India, Japonia, Argentina şi alte ţări.

Probabil că iritarea celor de la Bruxelles creşte şi mai mult când sunt întrebaţi de ce nu au fost semnate aceste acorduri până acum.