Schimbare de paradigmă în zona euro

Adaugă-ne ca sursă preferată

Prin creşterile moderate ale veniturilor pe piaţa muncii au contribuit involuntar la dezechilibrarea balanţei în zona Euro: Germania a devenit mai performantă, în vreme ce la graniţa sudică a clubului, lefurile prea generoase şi creşterea bazată pe credite au dus la o puternică explozie a costurilor.

Rezultatul e clar: statele din zona de periferie sudică ar fi fost nevoite să-şi subaprecieze moneda, ceea ce nu era posibil în condiţile monedei unice. Din vreme, Christine Lagarde atrăgea atenţia asupra existenţei unei a doua căi: Germania ar trebui să-şi permită mai mult consum şi salarii mai mari, spunea actuala şefă a Fondului Monetar Internaţional pe când era încă ministru de finanţe la Paris, relateaza Deutsche Welle. 

Discuţii aprinse

Pe atunci apelul ei a provocat discuţii aprinse: ar trebui Germania să-şi reducă nivelul de bună voie, pentru a amortiza criza din zona Euro? În nici un caz, răspundeau economiştii. În asemenea condiţii, sudicii nu s-ar mai simţiţi obligaţi să-şi întărească economiile pentru a face faţă concurenţei.

Între timp situaţia s-a schimbat. „Observăm modificări în sistemele salariale”, spune economistul şef al Commerzbank, Jörg Krämer. Spania şi Portugalia vor amortiza complet pierderile în următorii trei ani, afirma Krämer la începutul lunii mai. Motivul principal ar fi reducerea costurilor pe piaţa muncii, sector în care şi Irlanda face progrese.

Salarii mai mari

Statele din zona de criză câştigă teren în concurenţa cu Germania. La această realitate se adaugă şi majorările salariale, precum cele din serviciile publice germane: circa 2 milioane de angajaţi din Republica Federală se bucură de o creştere de 3,5 procente de la 1 martie 2012, urmând ca, după mai multe etape, să încaseze din august 2013 cu 4,9 la sută mai mult, sporul salarial total după 18 luni ajungând la 6,3 procente.

Cei peste 3,5 milioane de salariaţi din industria metalurgică şi electronică germană se bucură de cea mai mare creştere a veniturilor din ultimii 20 de ani. Angajatorii şi sindicaliştii au bătut palma pentru salarii cu 4,3 procente mai mari.

Susţinut politic?

Sindicatele se pot baza pe susţinerea politicienilor. Înainte de începerea negocierilor salariale, ministrul federal al finanţelor, Wolfgang Schäuble declara, într-un interviu, că este „în ordine, dacă la noi creşterile salariale sunt mai mari decât în alte ţări din zona Euro”. Germania şi-a făcut temele şi îşi poate permite majorări de lefuri mai ample decât alte state: „Avem mulţi ani de reformă în spate”.

Această poziţie este împărtăşită şi de Comisarul European, Olli Rehn. El urmăreşte discuţiile din Germania privind majorarea salariilor şi relaxarea politicii anti-inflaţie, declara oficialul în momentul prezentării Raportului Comisiei Europene privind economia: „costuri mai mari pentru salarii susţin cererea pe piaţa internă. Ceea ce echilibrează balanţa în întreaga economie din zona Euro”.

Sudul accelerează, Germania frânează: este acesta calea pentru ieşirea din criză? Politic, nivelarea diferenţelor din zona Euro pare dorită, dar economistul-şef al Commerzbank, Jörg Krämer, nu este convins de eficienţa acestor măsuri. „Uniunea Monetară per total va avea de suferit, dacă cea mai puternică economie pierde teren nu doar în confruntarea cu statele periferice de la sudul ei, ci şi cu restul statelor de dincolo de graniţele zonei Euro.”