Tranziţia agricultorilor către alte sectoare economice ar contribui la creşterea PIB

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Sporul PIB-ului pe seama reducerii cu un punct procentual pe an a ponderii agriculturii în populaţia ocupată echivalează, pe ansamblul deceniului actual, cu aproximativ 70 de miliarde de lei (preţuri constante 2010), putând fi considerat, la modul general, drept contribuţia autofinanţării la politica respectivă”, se arată în studiul „Perspectivele pieţei muncii din România în contextul strategiei Europa 2020”, realizat pentru Comisia Naţională de Prognoză.

În acelaşi timp, autorii studiului, respectiv compania de audit BDO, Centrul Român de Politici Economice şi firma Gea Strategy&Consulting, apreciază că scăderea cu un punct procentual a ponderii agriculturii în populaţia ocupată ar însemna organizarea de cursuri de scurtă durată, în serii de câte şase luni pentru aproximativ 34.000 de foşti agricultori.

Studiul relevă o diferenţă foarte mare între productivitatea din agricultură faţă de cea din industrie şi servicii, cu efecte negative asupra productivităţii la nivelul înregii economii.

„Pe fondul unui nivel mediu foarte scăzut al productivităţii, comparativ cu situaţia din UE (de aproximativ 1,5-2 ori mai mic faţă de celelalte ţări foste comuniste, cu excepţia Bulgariei, şi de 2,5-6,5 ori mai mic faţă de ţările occidentale, cu excepţia Luxemburgului), se constată diferenţa impresionantă din agricultură (unde productivitatea reprezintă doar 20,6% din nivelul mediu naţional), pe de o parte, şi industrie şi servicii (unde productivitatea reprezintă 116,3% şi respectiv 144,6% din media naţională), de pe altă parte”, se precizează în studiu.

Altă concluzie a analizei este că populaţia ocupată în agricultură este îmbătrânită, ponderea persoanelor în vârstă de peste 54 de ani în populaţia ocupată din această ramură fiind de 33,6%, în 2010. În acelaşi timp, 27,9% era constituită din forţă de muncă tânără, de sub 35 de ani, cu nivel scăzut de educaţie şi calificare, deci cu slabe posibilităţi de adaptare la cerinţele pieţei.

„Aceştia nu vor putea spera în viitor la migraţia spre alte activităţi, fiind practic captivi (…) O parte mare a populaţiei din mediul rural realizează venituri la limita unui trai decent. Fără investiţii care să ofere alternative de muncă populaţiei din mediul rural, condiţii mai bune de trai şi o viaţă civilizată, cu certitidine situaţia se va agrava în viitor”, atrag atenţia autorii studiului.

Referitor la populaţia tânără din România, în ultimele două decenii s-a înregistrat în paralel scăderea ponderii populaţiei cu vârste între 15-24 ani în totalul populaţiei (16,6% în 1990, 13,6% în 2010) şi respectiv creşterea numărului şomerilor în această grupă de populaţie.

La nivelul anului 2010 rata şomajului în rândul tinerilor în România era de 22,1%, cu un punct procentual peste media europeană.

„Reducerea cu un punct procentual a ratei şomajului în rândul tinerilor echivala la nivelul anului 2010 cu o creştere de aproape 9.400 de persoane a ocupării (aproape 0,1%). Deci, în ipoteza menţinerii acestei cote anuale de absorbţie din rândul şomerilor tineri, pentru întreg deceniu ar rezulta o creştere a ocupării cu 94.000 de persoane, ceea ce la nivelul anului 2020 ar însemna un plus de 0,6 puncte procentuale în rata ocupării totale pentru populaţia cu vârsta între 15-64 ani (68,6%, faţă de 68%)”, se explică în studiu.

În termeni de PIB, această creştere a ocupării ar duce la un spor de cel puţin 59 miliarde de lei (preţuri constante 2010).