EURO 2012 – Spania – Italia, o finală latină pentru glorie şi joc

Spaniolii şi italienii îşi împart trofeele din 2006, când Italia a câştigat Cupa Mondială. Spania a câştigat, la rândul său, Euro-2008 şi CM-2010, apropiindu-se de o triplă inedită, notează AFP.

Cele două naţiuni latine au mizat pe joc. O tradiţie pentru Spania, o revoluţie pentru Italia, care nu mai optează pentru „catenaccio”.

Italia şi Spania s-au întâlnit deja la turneul final, în 10 iunie, la Gdansk, terminând atunci la egalitate, scor 1-1, în faza grupelor.

Astfel de duble confruntări au mai avut loc de trei ori în trecut. În 1996, Germania a învins de două ori Cehia: 2-1 şi 2-1 datorită golului de aur. În 2004, Grecia s-a impus în faţa Portugaliei, scor 2-1 şi 1-0. În 1988, situaţia a fost diferită: Olanda a învins URSS în finală, scor 2-0, după ce a pierdut cu 1-3 în prima confruntare.

Spania este favorită. Povestea sa de succes a început chiar cu Italia. Mai mulţi jucători iberici consideră că sferturile de finală ale Euro-2008, în care s-au impus în urma loviturilor de departajare în faţa Italiei, constituie un moment esenţial pentru parcursul lor ulterior pozitiv.

Pentru a câştiga din nou trofeul Campionatului European, selecţionerul Vicente Del Bosque trebuie să găsească metode pentru a contracara Italia, pe care Spania nu a învins-o decât o dată în meciurile oficiale, în 90 de minute… la Jocurile Olimpice din 1920.

Mijlocaşul Cesc Fabregas propune o soluţie: „neutralizarea celor doi atacanţi, Cassano şi Balotelli, şi marcarea strânsă a lui Pirlo, coordonatorul lor”. O provocare pentru spanioli, reputaţi pentru fluiditatea lor ofensivă, dar pe cale să devină o referinţă defensivă. De departe, ei au cea mai bună apărare de la Euro, primind un singur gol. Fără David Villa, absent din cauza unei fracturi de tibie, La Roja a devenit mai puţin eficientă ofensiv, cu toate că a înscris opt goluri până la finală. Italia a marcat şase. Nici Fabregas şi nici Fernando Torres nu s-au impus ca o soluţie ideală. Del Bosque va dori poate să fac o schimbare faţă de meciul de la Gdansk şi să îl folosească mai degrabă pe Torres decât pe Fabregas.David Silva.

În lotul Italiei, accidentaţii sunt refăcuţi şi Ignazio Abate ar urma să îşi reia locul pe dreapta, Giorgio Chellini rămânând pe stânga. Italia ştie mereu să se adapteze tactic şi revoluţia iniţiată de Cesare Prandelli a reuşit. După crash-ul de la Cupa Mondială din 2010, la care italienii au fost eliminaţi în primul tur, noul selecţioner a format o echipă mai „cuceritoare”. Cu o linie de mijloc perfect orchestrată de Andrea Pirlo, Italia joacă, pasează şi pătrunde în profunzime. Are o armă de fiecare parte: fantezia lui Antonio Cassano şi puterea lui Mario Balotelli.

„Fantantonio” Cassano nu mai are mai mult de o oră de autonomie, dar reuşeşte mereu două sau trei lovituri de geniu la fiecare meci, una putând fi gol sau pasă decisivă.

„Super Mario” a explodat reuşind o dublă în faţa Germaniei în semifinale. Va reuşi el să îşi păstreze capul limpede şi să confirme în finală? Acum este în vârful clasamentului marcatorilor, cu trei reuşite, a egalitate cu rusul Dzagoev, germanul Gomez, croatul Mandzukici şi portughezul Ronaldo, toţi eliminaţi.

Colegul său Claudio Marchisio spunea, cu zece zile înainte de startul turneului: „Va fi turneul lui Balotelli”.

Sau va fi cel al confirmării Spaniei ca una din cele mai mari echipe din toate timpurile.