Le Point: „Oroarea economică” a Jocurilor Olimpice

Potrivit filozofului, formularea „ororile noastre economice”, prin care Rimbaud, revoltat faţă de condiţiile foarte grele de viaţă ale muncitorilor, caracteriza realitatea socială a epocii în care trăia, într-un poem din „Iluminări”, se potriveşte foarte bine pentru a descrie tot ce se întâmplă acum în legătură cu ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, eveniment mediatic şi planetar prin excelenţă.

Schiffer consideră că este o „dezonoare” pentru JO faptul că unul din purtătorii flăcării olimpice este Lakshmi Mittal, miliardarul patron al Arcelor-Mittal, cel care este „groparul unei întregi regiuni muncitoreşti din bătrâna noastră Europă”, aluzie la închiderea oţelăriilor deţinute de acesta în Belgia, Franţa şi Luxemburg. Dar Comitetul Olimpic trebuia să-şi arate recunoştinţa faţă de cel care a cheltuit 18 milioane de euro, într-un moment în care suprima zeci de mii de locuri de muncă prin închiderea diferitelor uzine, pentru construirea faimosului Orbit Tower: o structură de oţel roşu destinată să fie simbolul acestei Olimpiade de la Londra, precizează autorul articolului.

Pe drept cuvânt, sindicatele muncitorilor direct afectaţi de măsurile luate de Mittal s-au simţit „insultate” şi i-au trimis o scrisoare comună preşedintelui Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), Jacques Rogge. Ele spun în scrisoare că „nu înţeleg cum poate Jacques Rogge să combine principiile etice fundamentale, valorile olimpismului şi onoarea de a le apăra, ce este acordată unui om (Lakshmi Mittal) care s-a dovedit unul din marii distrugători ai locurilor de muncă din istoria industriilor”.

Şi „oroarea economică” nu se opreşte aici, spune autorul articolului. Unul din principalii sponsori ai JO este grupul petrolier BP, care, în 2010, a provocat, în Golful Mexic, o maree neagră fără precedent, distrugând fauna marină, ca urmare a unui accident produs pe platformă marină.