Revista presei internaţionale. Ce scriu ziarele despre România

Adaugă-ne ca sursă preferată

Împotriva microbului plagiatului, tot mai răspîndit printre politicieni, există leac: nerecunoaşterea titlului academic fraudulos obţinut, mea culpa pe care vinovatul este obligat să o facă, dacă mai are un minim simţ al onoarei, şi demisia din funcţie. Plagiatul este un furt iar furtul se pedepseşte. Victor Ponta crede însă că poate scăpa basma curată după ce s-a dovedit că teza sa de doctorat este un caz de plagiat „grosolan”, rezultă dintr-un articol publicat în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Autorul analizei demonstrează, citînd exemple concrete, şi dimensiunile maladiei de care suferă mai cu seamă clasa politică, dar şi lumea afacerilor: corupţia academică. Şi chiar dacă pe site-ul Universităţii din Timişoara 16 000 de semnatari cer, tocmai în baza plagiatului comis, demiterea lui Victor Ponta din funcţie, acesta rămîne imperturbabil şi ofensiv.

Că una spune la Bucureşti şi alta promite la Bruxelles – rezultă şi din relatarea publicată în BERLINER ZEITUNG. Ponta îl învinuieşte pe preşedintele Băsescu de declanşarea crizei politice. Iar criticile Uniunii Europene acelaşi Ponta le respinge, argumentînd că România este o democraţie tînără, de doar 22 de ani, dar că totuşi instituţiile statului sunt respectate şi stabile, scrie Deutsche Welle. 

Respectul faţă de adevăr, inclusiv faţă de adevărul istoric, este doar una din gravele carenţe ale actualei guvernări. Altfel cum s-ar putea explica numirea în funcţia de ministru pentru comunicarea cu Parlamentul a lui Dan Şova, un negaţionist al Holocaustului din România. Politicianul social-democrat, care a fost pînă în martie purtătorul de cuvînt al formaţiunii din care face parte, scrie DIE PRESSE, a fost nevoit să demisioneze tocmai din pricina şocantei negări şi deformări a adevărului istoric. Acum, prin noua funcţie care i-a fost încredinţată, el deţine un rol cheie în alcătuirea agendei legislative a ţării. În săptămînile din urmă, Dan Şova s-a numărat printre cei mai radicali solicitanţi ai demisiei preşedintelui Băsescu.

Ceea ce, consideră istoricul Lucian Boia, citat de ziarul austriac, nu este lipsit de o amară ironie. Fiindcă şi Băsescu, anul trecut, a stîrnit critici, după ce a bagatelizat vina lui Antonescu şi a emis opinii nefondate despre Holocaust. Dar, afirmă la rîndul lui Erwin Simsensohn, preşedintele Comunităţii Evreilor din Bucureşti, doar în România poţi nega Holocaustul şi fi apoi numit ministru.

Aşadar România nu încetează să furnizeze Europei motive de mirare, consternare şi îngrijorare…
Ca şi cum Europa nu ar avea deja destulă bătaie de cap cu o criză economică şi financiară izbucnită în urmă cu cinci ani, ale cărei urmări se resimt încă şi care continuă – scrie EL MUNDO, insistînd asupra precarităţii monedei euro, generată şi de o carenţă de voinţă politică.

Şeful BCE Mario Draghi ar urma un curs duplicitar, nefiind capabil să-i ţină piept Angelei Merkel. Dar şefa guvernului german este supusă şi unor presiuni interne: reprezentanţii economiei germane îi cer să nu accepte orice preţ spre a înfrunta criza. HANDELSBLATT înregistrează chiar disponibilitatea Asociaţiei Meseriaşilor Germani de a accepta, la nevoie, şi un eşec al monedei euro. Dar acelaşi cotidian economic notează că numeroasele intervenţii pe marginea crizei au un iz neonaţionalist.

Mai circumspecţi, liberalii sunt de părere că, in extremis, mai multe ţări ar trebui să părăsească zona monetară, în timp ce şeful Institutului German de Economie, reclamă, dimpotrivă, în paginile cotidianului FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, extinderea zonei monetare euro, prin includerea tuturor ţărilor membre ale Uniunii.

Expulzarea din Franţa a romilor originari din România reţine atenţia ediţiei online a revistei DER SPIEGEL, care constată că preşedintele socialist Hollande practică de fapt aceeaşi politică faţă de romi ca şi ex-preşedintele conservator Sarkozy.

Cotidianul LE MIDI LIBRE nu întrevede o continuitate între politica noului şi cea a fostului preşeidnte al Franţei, ci pur şi simplu aminteşte că, în Franţa, vacanţele de vară au un caracter sacrosanct: obloanele sunt trase, mai marii zilei, ca şi oamenii de rînd, savurează dulcele farniente.

Aceasta chiar dacă în Orientul Apropiat vîlvătaia conflicutlui din Siria ameninţă să se extindă.
Abandonarea misiunii în Siria de către Kofi Annan relevă gradul de dificultate a soluţionării unui conflict comparabil cu cvadratura cercului, în măsura în care de la Washingotn şi Tel Aviv se fac auzite îndemnurile adresate ţărilor Uniunii Europene de a sprijini monarhiile petroliere din Golf împotriva arcului şiit, mai cu seamă împotriva Iranului. Or, democraţiile noastre occidentale par a favoriza instalarea la putere în Tunsia, Libia şi Egipt a unor regimuri mai mult sau mai puţin radical-islamice, conchide cotidianul LE TELEGRAMME.

Riscurile ascensiunii la putere a islamiştilor se concretizează şi pun în pericol pacea dintre Israel şi Egipt, după ce, la scurtă vreme de la instalarea preşedintelui egiptean Mursi la putere, un comando islamist a ucis 16 grăniceri egipteni în Sinai, care este o zonă tampon, demilitarizată, între cele două ţări, aminteşte DE VOLKSKRANT.