Deceniu pierdut pentru economia Europei. Ce efecte de durată vor exista asupra populaţiei

Datele prezentate marţi de Eurostat au arătat că Produsul Intern Brut al UE a scăzut în trimestrul al doilea cu 0,2% raportat la primele trei luni ale anului, declin similar cu cel înregistrat la nivelul zonei euro, cu evoluţii negative în majoritatea statelor, în special în sudul continentului.

Tendinţa sugerează că economia Europei s-ar putea confrunta cu un deceniu pierdut, o perioadă de stagnare dăunătoare şi de potenţial pierdut care ar putea avea efecte de durată asupra cetăţenilor de rând, consideră economiştii americani Peter Rupert şi Thomas F. Cooley.

Creşterea economică nerealizată reprezintă investiţii în educaţie care nu s-au mai făcut, cercetări nefinanţate, afaceri eşuate şi cariere încheiate prea devreme.

„Sunt implicaţii mai mari, la care oamenii nu se gândesc. Are loc un declin uriaş al capitalului uman”, a arătat Rupert, profesor de economie la University of California, Santa Barbara.

Linia de demarcaţie între începutul şi sfârşitul unei recesiuni nu este uşor de definit. OP definiţie comună a recesiunii este declinul producţiei timp de două trimestre consecutiv. Tehnic, economia zonei euro nu se află în recesiune, având în vedere că în primul trimestru a stagnat.

Majoritatea economiştilor sunt însă de acord că recesiunea este definită şi de alţi indicatori, precum şomajul, producţia industrială şi investiţiile.

Potrivit Centrului de cercetări în domeniul politicii economice din Londra, zona euro a ieşit din recesiune după al doilea trimestru din 2009, când economia regiunii a revenit la creştere.

Institutul nu a analizat încă dacă zona euro a reintrat în recesiune, dar puţini pot susţine faptul că Europa, lovită de criza datoriilor suverane începută în 2010, s-a bucurat de prosperitate în ultima perioadă.

Numai Germania este mai bogată decât în primul trimestru din 2008, Franţa este aproape de acel nivel, potrivit lui Rupert şi Cooley, acesta din urmă profesor la Leonard N. Stern School of Business la New York University.

Spania şi Italia au revenit practic la nivelul perioadei negre din 2009, după ce prăbuşirea Lehman Brothers a declanşat o criză financiară care a subminat întreaga economie mondială.

Ambele ţări au revenit la creştere economică în 2009, dar au stagnat la jumătatea anului trecut. De atunci, Spania a traversat trei trimestre de scădere a Produsului Interne Brut, în timp ce economiai Italiei este în scădere de un an.

Nu există nicio îndoială că cele două ţări se află în recesiune, iar unii analişti anticipează că ar putea veni rândul Germaniei.

În schimb, Statele Unite au recuperat terenul pierdut din 2008 la sfârşitul anului 2011, dar timpul necesar a fost de două ori mai lung decât în cazul celorlalte recesiuni produse după al doilea Război Mondial, potrivit celor doi economişti.