MFP a publicat proiectul normelor de aplicare a TVA la încasarea facturii

Normele aduc clarificări importante referitoare la persoane excluse de la aplicarea sistemului TVA la încasare, indiferent de cifra de afaceri realizată, respectiv neplătitorii de TVA, persoanele care fac parte dintr-un grup fiscal, precum şi persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în afara României, dar care sunt stabilite în România printr-un sediul fix fără personalitate juridică, cum sunt sucursalele şi persoanele impozabile nestabilite în România, dar care sunt înregistrate în România în scopuri de TVA, direct sau prin reprezentant fiscal.

Potrivit MFP, pentru administrarea corectă a sistemului TVA la încasare acesta va fi aplicat numai de persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în România.

Determinarea cifrei de afaceri care serveşte drept referinţă pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei se realizează pe baza datelor raportate în deconturile de TVA, pentru a simplifica atât pentru contribuabili cât şi pentru organele fiscale calculul acestei cifre.

‘Deoarece utilizarea facturării electronice poate ajuta întreprinderile să reducă costurile şi să fie mai competitive, actualele cerinţe de TVA privind facturarea electronică se revizuiesc pentru a îndepărta sarcinile existente şi barierele din calea utilizării sistemului’, se spune în nota de fundamentare.

Facturile pe suport de hârtie şi facturile electronice vor fi tratate în acelaşi mod, iar povara administrativă privind facturarea pe suport de hârtie ar trebui să nu crească. Prin norme se pune accent pe faptul că facturile trebuie să reflecte livrările reale şi, prin urmare, ar trebui garantate autenticitatea, integritatea şi lizibilitatea acestora.

Controlul de gestiune poate fi utilizat pentru a stabili piste fiabile de audit între facturi şi livrări/ prestări, garantând, prin aceasta, faptul că orice factură (indiferent dacă a fost emisă pe suport de hârtie sau în format electronic) respectă acele cerinţe.

‘Autenticitatea şi integritatea facturilor electronice pot fi garantate prin utilizarea anumitor tehnologii existente, precum schimbul electronic de date (EDI) şi semnăturile electronice avansate. Cu toate acestea, având în vedere că există şi alte tehnologii, persoanelor impozabile nu ar trebui să li se impună utilizarea niciunei tehnologii de facturare electronică specială’, se mai spune în proiect.