Investiţiile în termocentrale noi, încurajate doar dacă preţul energiei va creşte

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Dezvoltarea de noi proiecte (de unităţi pe bază de combustibili fosili – n.r.) este favorizată doar în cazul în care preţul energiei electrice pe piaţă va creşte substanţial. O excepţie ar putea fi centralele dotate cu instalaţii de turbine cu gaze de medie putere, care ar putea să înlocuiască actualele centrale de cogenerare. În concluzie, este foarte posibil ca până în anul 2020 puterea instalată în centralele termoelectrice să scadă semnificativ”, se arată în studiu.

Peste jumătate din capacităţile de producere a energiei instalate în România au o durată de funcţionare cuprinsă între 20-30 de ani, şi doar 0,6% dintre unităţi sunt mai noi de 10 ani. Singura termocentrală privată construită în România în ultimii 20 de ani aparţine companiei OMV Petrom.

Totodată, termocentralele acoperă jumătate din consumul de energie la nivel naţional, iar pentru modernizarea acestor unităţi ar fi nvoie de investiţii cuprinse între 7 şi 10 miliarde de euro.

Pe de altă parte, producătorii de energie în termocentrale vor funcţiona în anii viitori mai puţin, din cauza intrării în consum a tot mai multor capacităţi de energie regenerabilă, ceea ce le va cauza difucltăţi financiare.

Pe lângă dificultăţile financiare generate de reducerea timpului de funcţionare şi a scăderii veniturilor, termocentralele vor avea după 2012 probleme suplimentare, reprezentate de costurile suplimentare de mediu.

Cele mai importante termocentrale deţinute de stat sunt Turceni, Rovinari şi Craiova. Companiile care au cele mai mici costuri de producţie sunt Hidroelectrica, aflată în insolvenţă, şi Nuclearelectrica.

Studiul relevă că punerea în funcţiune a tot mai multor unităţi regenerabile creează o problemă în ce priveşte numărul insuficient al capacităţilor de rezervă, care să intre în producţie când centralele regenerabile se opresc.

Problemele survin nu de la capacitatea instalată şi nici de la rezerva pentru acoperirea vârfurilor de consum, ci de la rezerva necesară compensării impredictibilităţii producţiei eoliene, se spune în studiu.

Autorii studiului apreciază că dezvoltatorii de energie regenerabilă, în special eoliană, ar trebui să fie interesaţi să investească în propriile unităţi de rezervă.