Hollande recunoaşte suferinţele impuse Algeriei prin colonizare

„Recunosc, aici, suferinţele pe care colonizarea le-a produs poporului algerian”, a declarat şeful statului francez în faţa parlamentarilor algerieni, în a doua zi a vizitei sale de stat în această ţară.

Între aceste suferinţe, François Hollande a citat „masacrele de la Sétif, Guelma şi Kherrata” care „rămân ancorate în memoria şi conştiinţa algerienilor”.

Preşedintele francez François Hollande a promis să „spună adevărul”, dar fără să prezinte scuze pentru colonizarea Algeriei de către Franţa, cu scopul de a deschide o nouă eră în relaţiile dintre cele două ţări, în prima sa vizită de stat, miercuri, la Alger, relatează AFP.

După 50 de ani de la redactarea Declaraţiei de Independenţă a Algeriei, Hollande a fost aclamat de către mii de algerieni în timp ce mergea pe jos, alături de omologul său algerian Abdelaziz Bouteflika, pe bulevardul de la malul mării, împodobit în culorile celor două ţări.

„Nu vin aici – nu este nici ceea ce mi s-a cerut, nici ceea ce vreau să fac – să îmi exprim părerea de rău sau să prezint scuze. Vin să spun adevărul, Istoria”, a declarat el într-o conferinţă de presă, cu o zi înaintea unui discurs foarte aşteptat în faţa celor două Camere ale Parlamentului algerian.

În faţa presei franceze şi algeriene, el a promis „adevărul despre trecut, adevărul despre colonizare, adevărul despre război cu dramele şi tragediile sale, adevărul despre memoria răniţilor”.

Aproximativ zece partide politice algeriene, dintre care patru islamiste, au denunţat „refuzul autorităţilor franceze de a recunoaşte, de a-şi prezenta scuze sau de a indemniza, material şi moral, crimele comise de Franţa colonială în Algeria”.

O largă majoritate a algerienilor doresc o normalizare a relaţiei cu fosta putere colonială, 57% exprimându-se în favoarea unei relaţii „exemplare” cu Franţa, potrivit unui sondaj publicat de către cotidianul francofon Liberté.

În schimb, pe celălalt mal al Mediteranei, opiniile rămân împărţite, 35% dintre francezi apreciind că Hollande nu ar trebui să prezinte scuze Algeriei, 13% considerând că ar trebui şi 26% fiind de acord, dar cu „condiţia ca Algerul să prezinte scuze faţă de populaţia europeană din Algeria franceză şi populaţia harki”.

Hollande, care l-a invitat pe Bouteflika să efectueze o „vizită de stat” în Franţa, a mai declarat că legea privind indemnizarea victimelor testelor nucleare franceze din Sahara algeriană şi din Polinezia franceză va trebui să se aplice „pe deplin”.

Aproximativ 150.000 de civili şi militari au participat la 210 teste nucleare în perioada 1960-1996.

Preşedintele francez nu a mai fost însoţit vreodată în străinătate de o delegaţie atât de numeroasă. Aproape 200 de persoane, între care nouă miniştri, aproximativ 12 oficiali politici, 40 de oameni de afaceri, scriitori, artişti şi aproximativ o sută de jurnalişti l-au însoţit pe Hollande în Algeria.

Cu scopul de a deschide „un nou capitol”, „o nouă eră” în relaţiile dintre Paris şi Alger, Hollande şi Bouteflika au semnat miercuri seara o „Declaraţie de la Alger privind prietenia şi cooperarea între Franţa şi Algeria”.

Franţa, a insistat Hollande, vrea un „parteneriat strategic de la egal la egal” între cele două capitale. „Programul de lucru pentru următorii cinci ani în domeniul economic, în domeniul financiar, în domeniul cultural, în domeniul agricol şi chiar în domeniul apărării” va fi precizat printr-un acord-cadru.

De asemenea, cei doi preşedinţi au asistat la semnarea a aproximativ şase acorduri, inclusiv cel negociat intens cu privire la construirea unei fabrici de asamblare a companiei Renault în apropiere de Oran (vest), susceptibilă să producă începând din 2014 cel puţin 25.000 de maşini pe an, un „anunţ foarte puternic”, în opinia preşedintelui francez.

Hollande a subliniat, în plus, existenţa unei „convergenţe” cu Algeria cu privire la Mali, exprimându-şi dorinţa ca această ţară să îşi „restabilească integritatea teritorială” prin negocieri care să nu implice mişcări teroriste.

Franţa şi ţările africane încearcă să obţină rapid o aprobare din partea ONU în vederea unei intervenţii a unei forţe africane, alcătuită din aproximativ 3.300 de militari, în nordul statului Mali, regiune controlată de către islamişti înarmaţi afiliaţi reţelei teroriste Al-Qaida.