2012 – Anul în care Grecia a speriat zona euro

Grecia a început anul 2012 condusă de tehnocratul Lukas Papademos, susţinut de o dificilă coabitare a social-democraţilor, conservatorilor şi ultranaţionaliştilor, şi cu două mari obiective: ştergerea a 100 de miliarde de euro din datorie şi un al doilea pachet de sprijin financiar din partea UE şi a FMI în valoare de 130 de miliarde.

Furia populară după cinci ani de recesiune şi reduceri a ieşit în evidenţă la 12 februarie, când manifestaţiile împotriva unor noi măsuri de austeritate au generat acte de violenţă în cursul cărora au fost incendiate circa 50 de clădiri.

După câteva săptămâni, sinuciderea pensionarului Dimitris Hristulas a devenit simbolul disperării unei ţări în care sinuciderile au crescut cu 37 % de la declanşarea crizei.

În pofida opiniei contrare a partenerilor săi şi a instituţiilor europene, liderul formaţiunii conservatoare Noua Democraţie (ND), Antonis Samaras, a forţat convocarea de alegeri anticipate în contextul avantajului exprimat de sondajele de opinie.

Rezultatul a fost însă altul: sistemul bipartid care funcţiona în Grecia din 1974 s-a prăbuşit. Dacă în 2009 Mişcarea Socialistă Panelenă (PASOK) şi ND aveau 77 % din voturi, în alegerile din mai au primit numai 32 %.

SYRIZA, partid de stânga opus austerităţii, şi-a mărit sprijinul şi, cu 16,76 % din sufragii, a devenit a doua forţă politică a ţării.

Slabul rezultat al ND, prăbuşirea social-democraţilor, refuzul SYRIZA de a participa la un guvern care ar fi urmat să continue reducerile a obligat la convocarea de noi alegeri.

Spre uşurarea autorităţilor europene, care l-au sprijinit fără rezerve pe Samaras şi au legat o eventuală victorie a SYRIZA de ieşirea din zona euro, noile alegeri au fost câştigate de conservatori, care au convenit un executiv cu PASOK şi formaţiunea de centru-stânga DIMAR.

O altă consecinţă a alegerilor a fost consolidarea, cu 7 % din voturi, a formaţiunii Zorii Aurii, partid neonazist cu program axat pe expulzarea imigranţilor şi cu militanţi şi înalţi responsabili implicaţi în violenţe la adresa străinilor.

Ajuns în fruntea guvernului, Samaras nu a reuşit să renegocieze măsurile de austeritate, cum promisese înainte de alegeri, iar UE şi Fondul Monetar Internaţional i-au cerut chiar să le mărească, sub constantele ameninţări şi zvonuri privind ieşirea Greciei din zona euro.

În Grecia, obişnuită cu guverne monocolore, coaliţia nu reuşea să funcţioneze şi acordul privind noi măsuri de austeritate s-a amânat luni de-a rândul.

Până la urmă, în noiembrie, parlamentul a aprobat cu o marjă foarte mică pachetul de măsuri, în timp ce, pe stradă, zeci de mii de greci clamau împotriva austerităţii.

Mânia populară era de înţeles, dat fiind faptul că şomajul a crescut de la 9 % la 25,4 % în trei ani şi numeroase afaceri s-au închis, fără ca măsurile de austeritate să fi servit pentru a se vedea lumina de la capătul crizei, comentează EFE.

Negocierile guvernului grec au reuşit să smulgă de la UE şi FMI o prelungire a termenului pentru reducerea deficitului şi a datoriei până la niveluri acceptabile, însă toate previziunile arată că grecii vor continua să sufere în anul care vine, adaugă agenţia spaniolă de presă.