Criza de locuinţe din Franţa se agravează, afectând peste opt milioane de persoane

Potrivit Fundaţiei Abbé Pierre, 685.000 de persoane nu au locuinţe personale în Franţa (dintre care 133.000 fără domiciliu fix), iar în total de 3,6 milioane de persoane fie nu au locuinţe, fie trăiesc în unele precare şi peste cinci milioane sunt „vulnerabilizate” de criza de locuinţe.

Criza economică din perioada 2008-2009 continuă să producă „efecte extrem de îngrijorătoare”, în special pentru cei cu venituri modeste, care sunt primii afectaţi de creşterea şomajului şi sărăciei.

Creşterea datoriilor şi noile recorduri înregistrate în materie de expulzări sunt semne ale degradării situaţiei pentru locatari.

Familiile se adaptează la „sacrificii”, subliniază Christophe Robert, un delegat general adjunct al Fundaţiei Abbé Pierre. În 2011, peste şase milioane de gospodării au beneficiat de ajutoare pentru locuinţe, adică „nivelul cel mai ridicat” de la crearea acestui tip de ajutor.

Conform Fundaţiei Abbé Pierre, cazul doamnei L., cu trei copii şi „obligată să lucreze cu jumătate de normă”, este revelator. Tânăra câştigă 500 de euro. Ea reuşeşte să plătească o parte din chiria de 680 de euro mulţumită unui ajutor. Dar 240 de euro trebuie să-i suporte personal, reprezentând 50% din salariul său.

Explozia numărului de familii monoparentale (1,7 milionae de gospodării) generează de asemenea noi situaţii de trai în condiţii precare, la care polticile publice nu răspund eficient.

Fundaţia citează exemplul lui Perrine, în vârstă de 30 de ani, care trăieşte într-o locuinţă socială împreună cu cei trei copii ai săi, aflaţi în custodie alternantă. La calcularea ajutoarelor pentru locuinţe, copiii sunt luaţi în considerare pentru fostul soţ şi ea primeşte un ajutor de numai 72 de euro. Prin urmare, este imposibil pentru ea să păstreze cele patru camere, închiriate cu 770 de euro, având un salariu de 1.138 de euro.

Aşteptând o lege privind locuinţele şi urbanismul, prevăzută în iunie, Fundaţia Abbé Pierre o salută de pe acum, dar şi anumite măsuri guvernamentale ca încadrarea unor chirii la relocare, trecerea a 20-25% din locuinţe sociale obligatorii în comun în lege sau cedarea unor terenuri publice pentru a construi locuinţe.