Ce scrie presa străină despre bugetul UE 2014-2020

După un summit demarat cu întârziere, o noapte de negocieri şi de multiple discuţii în care interesele naţionale au prevalat asupra oricărei alte consideraţii, cei douăzeci şi şapte şefi de stat şi de guvern ar trebui să fi găsit un acord asupra bugetului Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020.

Acest Consiliu European s-a rezumat la „o negociere şi la o vânătoare de afaceri profitabile”, remarcă Trouw. Cotidianul olandez aminteşte că presiunea exercitată pentru a găsi un acord era importantă, însă să liderii se temeau mai ales de explicaţiile pe care ar fi trebuit să le ofere opiniilor publice naţionale: 

„Ei fac totul pentru a ieşi împreună din necaz, căci în joc se află însăşi credibilitatea Uniunii. În plus, acest buget pe termen lung este o condiţie pentru a putea investi în proiecte de infrastructură şi de cercetare. Iar toată lumea se teme că nu va mai exista o altă şansă înainte de 2014. Între timp, vor avea loc alegeri în Italia, Marea Britanie [un scrutin local] şi în Germania. Liderii europeni nu au chef să recunoască la ei acasă că au cedat prea mult în acest balamuc.”

În acest context, pentru „a pune capăt scandalului lor bugetar, europenii s-au decis să facă o subtilă distincţie între cheltuielile promise şi cele cu adevărat realiste”, explică Le Monde:

„Europenii fac ca niciodată distincţia între creditele de angajament reduse la 960 de miliarde de euro şi creditele de plată, care au ajuns la 908,4 miliarde. Această diferenţă […] ia de data aceasta proporţii excepţionale. Şi pentru prima oară în istoria construcţiei europene, ambele sunt în recul faţă de perioada 2007-2013.”

Rezultatul summitului ar putea fi, foarte bine, văzut ca „o victorie a Marii Britanii şi a contribuitorilor neţi la bugetul comunitar”, consideră El País. Cotidianul din Madrid califică compromisul prezentat de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, drept „un joc de contabilitate imaginativă”, şi regretă că:

„Cele două luni care au trecut între timp nu au servit la calmarea poziţiilor. Dimpotrivă, fiecare s-a încăpăţânat şi mai mult. O dată dispărută orice veleitate pro-europeană, fiecare ţară s-a încăpăţânat să-şi apere propriile interese.”

La Berlin, Die Welt judecă rezultatul ca fiind „nu foarte prost, în măsura posibilului”. În mod tradiţional ostil creşterii bugetului UE cu banii contribuabilului, cotidianul salută mai ales reducerile din „dinozaurul din cadrul subvenţiilor UE”: ajutoarele acordate în agricultură.

„Tentativa, veche de câteva decenii, de a egaliza calitatea vieţii în cadrul UE, se înscrie de acum înainte mai degrabă în sistemul voluntarist care doreşte să dea o şansă întreprinzătorilor, în loc să conserve statu quo-ul oamenilor politici regionali.”

Însă, pentru a fi implementat, previne Le Monde, acest compromis va trebui să fie aprobat de Parlamentul European, care şi el trebuie convins:

„Martin Schultz, preşedintele său, riscă să fie contrariat de rigoarea impusă de [primul ministru britanic] David Cameron. El riscă să critice prea marea diferenţă dintre creditele de angajare şi creditele de plată. Pentru el, acest rezultat este echivalent cu generarea de noi deficite, dat fiind faptul că plăţile reale nu vor fi neapărat finanţate de-a lungul anilor.”