Utopia lui Stalin pentru clasa muncitoare: Un oraş pe grinzi de fier în mijlocul mării GALERIE FOTO

Adaugă-ne ca sursă preferată

URSS se bătea pentru supremaţia mondială în industrie şi multe decizii luate atunci au fost dezastruoase. Cum e şi cazul acestei mega-construcţii, care a devenit inutilă după ce zona a rămas fără petrol.

Oraşul de metal, Neft Daşları, va rămâne pentru puţină vreme pe suprafaţa apei, pentru că se va prăbuşi bucată cu bucată în mare ca urmare a intemperiilor şi a coroziunii provocate de apa sărată.

Sovieticii au construit pe mare 5.000 de case pentru muncitori, un cinematograf, parcuri, terenuri sportive etc.

In 1941, Azerbaidjanul scotea de-aici 175 de milioane de barili de petrol pe an, care însemna 75% din producţia naţională. De aceea, zona a fost vizată şi de nazişti în al doilea război mondial. Surprinzător, mai sunt oameni care locuiesc acolo. Se mai extrage încă petrol, dar în cantităţi infime şi de foarte proastă calitate. Salariile locuitorilor sunt defapt nişte subvenţii, de 130 de dolari pe lună. Nu vor să plece din locuinţele lor.

A fost utopia lui Stalin pentru clasa muncitoare. Un paradis pentru petrolişti care a durat doar 10 ani. Pentru că puţurile au început să se închidă pe rând, iar calitatea petrolului extras era tot mai slabă.

Comuniştii au vrut să transforme oraşul de pe mare într-o „ staţiune tropicală”. Dar n-au mai reuşit. S-ar mai putea extrage petrol de-acolo încă 10 ani, dar infrastructura va mai rezista doar cinci.