Irak, după zece ani de la prăbuşirea regimului Hussein: Violenţe şi instabilitate politică

În opinia irakienilor, data de 9 aprilie este mult mai încărcată emoţional decât data de 20 martie, când a avut loc invazia condusă de Statele Unite.

Imaginea care cristalizează sfâşitul regimului dictatorului şi Partidului Baas este cea a unor militari americani ce distrug statuia lui Saddam Hussein cu ajutorul unui tanc, în Piaţa Ferdaous (Paradis, în arabă), în centrul Bagdadului.

Armata lui Saddam Hussein era, la vremea respectivă, demoralizată, dezorganizată şi a dispărut în faţa atacului trupelor americane.

Însă imensa bucurie pe care unii trăit-o în acea zi nu a reuşit să acopere amărăciunea simţită de alţii.

„În acel moment am aflat că statul irakian s-a prăbuşit şi că noi am căzut pe mâna ocupantului american”, declară pentru AFP Dhafer Betti, directorul pentru relaţii publice al miticului Hotel Palestina, din Piaţa Ferdaous.

Prinse la mijloc între miliţii şiite şi insurgenţi sunniţi, trupele americane au plătit un tribut important. Potrivit site-ului specializat icasualties.org, 4.486 de militari americani au murit în Irak în cei opt ani de ocupaţie.

Dar ei nu sunt singurii. Porivit unui raport al ONG-ului Iraq Body Count, 112.000 de civili au fost ucişi în perioada martie 2003-martie 2013 în Irak.

În acest context, Guvernul irakian nu intenţionează să comemoreze marţi prăbuşirea Bagdadului. La fel ca pe 20 martie, nu este prevăzută nicio ceremonie.

Această aniversare pică, totodată, în plină campanie electorală. În 12 dintre cele 18 provincii din ţară, alegătorii sunt chemaţi să aleagă noi adunări provinciale, pe 20 aprilie. Dar acest scrutin, primul după retragerea ultimilor militari americani, în decembrie 2011, este pregătit în sânge.

Doisprezece candidaţi au fost ucişi, de la începutul anului, potrivit unor date oficiale. Un atentat s-a soldat sâmbătă cu 25 de morţi şi aproximativ 60 de răniţi, în timpul unui miting electoral la Baqubah, la nord de Bagdad.

Violenţe oarbe continuă să îi copleşească pe irakieni. Înregistrând 271 de morţi şi alţi 906 răniţi în atentate, luna martie este cea mai sângeroasă după august 2012.

În opinia lui John Drake, un specialist în Irak în cadrul grupului de consultanţă în domeniului riscurilor AKE Group, prăbuşirea Bagdadului „este o dată mai încărcată emoţional decât invazia. Insurgenţii sunt, astfel, susceptibili să marcheze această dată prin şi mai multe acte de violenţă”.

Aceste grupări şi grupuri armate afiliate Statului Islamic Irak (ISI), filiala locală a organizaţiei teroriste Al-Qaida, au înregistrat o diminuare începând din 2008, însă ele continuă să vizeze forţele de securitate şi comunitatea şiită, în speranţa destabilizării Guvernului şiit al lui Nuri al-Maliki.

Acestor violenţe li se adaugă o luptă politică dură între al-Maliki şi minoritatea sunnită. Câteva zeci de mii de persoane defilează în fiecare vinere în regiuni cu populaţie majoritar sunnită, denunţând o „marginalizare” şi reclamând demisia premierului.

Evocând imperative în domeniul securităţii, al-Maliki a hotărât să amâne sine die alegerile provinciale la Ninive (nord) şi Al-Anbar (vest), două provincii în care trăiesc comunităţi sunnite importante.

Însă, în opinia unor observatori şi diplomaţi străini, ameninţarea cea mai gravă provine de la un conflict, în faşă, între regiunea autonomă Kurdistan, în nordul ţării, şi puterea centrală de la Bagdad.

Cele două entităţi revendică o zonă bogată în hidrocarburi. Iar Bagdadul este tot mai furios, în contextul în care oraşul Erbil se afirmă tot mai mult, semnând contracte cu companii petroliere străine, ignorând dezaprobarea Ministerului Petrolului.