Prețurile record la oțel reprezintă o gură de oxigen pentru industria siderurgică în suferință

În plus, producători precum China şi Rusia limitează exporturile pentru a ajuta industriile locale.

„Dacă în urmă cu şase luni cineva m-ar fi întrebat care este cel mai optimist scenariu al meu pentru prima jumătate a lui 2021, nu cred că m-aş fi apropiat de realitate”, spune Carlo Beltrame, responsabil pentru România şi Franţa la firma AFV Beltrame. Recent această companie a anunţat că intenţionează să investească 250 de milioane de euro pentru a construi în România o oţelărie cu o capacitate de producţie de 600.000 de tone pe an.

Acest gen de optimism este foarte diferit de situaţia din ultimul deceniu, când producătorii occidentali au închis oţelării şi au concediat muncitori în condiţiile în care fabricile lor funcţionau sub capacitate din cauza cererii reduse. Numai anul trecut au fost închis 72 de furnale, susţin analiştii de la UBS Group AG.

În acest an însă preşedintele SUA, Joe Biden, vrea un program de investiţii în infrastructură, iar Uniunea Europeană vrea să cheltuie sute de miliarde de euro pentru a ajunge la neutralitatea emisiilor de carbon. În aceste condiţii producători de oţel precum Nucor Corp., Steel Corp. şi SSAB AB ar putea deveni maşini de făcut profit. De asemenea, ArcelorMittal SA, cel mai mare producător mondial de oţel, ar urma să câştige mai mult decât McDonald’s Corp.sau PepsiCo Inc., estimează analiştii.

„Industria siderurgică din afara Chinei ar putea să intre într-o perioadă de renaştere. Am putea vedea o poveste de relansare pentru că aceste economii pur şi simplu au nevoie de oţel”, susţine Tom Price, analist la firma Liberum Capital Ltd. din Londra.

Însă pentru ca actuala tendinţă să persiste vor fi cruciale evoluţiile din China, având în vedre că această ţară produce mai mult de jumătate din oţelul mondial, în principal în furnale pe bază de cărbune. Guvernul de la Beijing a avertizat că nu mai este dispus să suporte povara mare asupra mediului generată de industria siderurgică, astfel încât încearcă să limiteze producţia prin diferite măsuri.

„Cu siguranţă vor fi introduse restricţii. Producătorii de oţel de peste hotare pot dormi puţin mai liniştiţi”, crede Tomas Gutierrez, responsabil pentru Asia la Kallanish Commodities Ltd.

Un alt motiv de optimism sunt programele de stimulare şi de infrastructură din SUA şi Europa. Preşedintele Biden este decis să construiască noi drumuri, poduri, căi ferate şi locuinţe în primul său mandat iar Uniunea Europeană pune accentul pe energia verde în cadrul programului său de redresare. Toate acestea înseamnă foarte mult oţel. De exemplu, planul de infrastructură al preşedintelui Biden ar însemna o creştere a cererii anuale de oţel cu aproximativ cinci milioane de tone, numai în primii cinci ani, estimează analiştii de la firma de consultanţă CRU Group. În schimb, noi capacităţi de producţie în valoare de doar 4,6 milioane tone ar urma să intre în funcţie în SUA până la finele lui 2022.

Pe fondul creşterii cererii, producătorii occidentali de oţel sunt interesaţi să îşi extindă capacităţile. De exemplu, directorul general de la U.S. Steel, David Burritt le-a spus acţionarilor că firma intenţionează să repornească două furnale care au fost închise anul trecut.