Lazea: Cota unică din punct de vedere macroeconomic a fost un mare minus

Adaugă-ne ca sursă preferată

‘Cred că una din erorile fundamentale ale elitelor româneşti în tot parcursul istoriei moderne a fost ideea că soarta celor mulţi şi nevoiaşi este irelevantă pentru dezvoltarea economică. Cu alte cuvinte că se poate dezvolta România chiar dacă talpa ţării o duce prost. Ce vedem în capitalismul românesc post 1989 nu aduce nimic nou sub soare. Faptul că inegalitatea a crescut aşa cum se arată în lucrare şi că, în 2009, coeficientul Gini a ajuns la 30,6%, o cifră încă nu extrem de mare, dar mult mai mare decât a Slovaciei, Sloveniei sau a altor ţări din zonă nu vine decât să ilustreze acest lucru’, a declarat Valentin Lazea, precizând că vorbeşte în nume personal.

El a exemplificat acest dispreţ sau dezinteres al elitelor pentru ‘talpa ţării’ prin patru politici care nu au ţinut cont deloc după 1990 de ceea ce întâmpla pentru ‘talpa ţării’.

‘Un prim exemplu eliminarea repartiţiilor obligatorii la ţară a profesorilor şi medicilor. Era clar din secunda doi că dacă nu faci o anumită formă de a trimite la ţară profesori şi medici, ţara în 20-30 de ani se va depopula, mă refer la provincia, satul românesc, lucru pe care îl vedem şi care nu ar trebui să mire pe nimeni’, a spus Valentin Lazea.

Al doilea exemplu oferit de Lazea este cel al pensiilor ocupaţionale, sistem care prinsese avânt la sfârşitul anilor 90, prin care o serie de categorii profesionale au dorit să îşi facă sistemul lor de pensii, ‘necontribuind la oala comună’ . Potrivit sursei citate, acum s-a mai domolit această modă, ‘dar nu denotă decât acelaşi dispreţ, dezinteres faţă de soarta comună’.

‘Al treilea exemplu este taxarea cu cotă unică, care deşi fără doar şi poate microeconomic a fost un plus, impozitarea cu cota unică a servit întreprinderilor, din punct de vedere macroeconomic a fost un mare minus, cel puţin pentru că a fost o măsură prociclică şi a adăgat gaz pe foc în perioada în care economia şi aşa era în fierbere şi de ce să nu o spunem şi social a fost un mare minus. Dacă punem în balanţă plusul microeconomic cu minusurile macroeconomic şi minusul social obţinem un minus’, a spus Lazea.

Al patrulea exemplu oferit de acesta este cel al neglijării dezvoltării căilor ferate, economistul-şef al băncii centrale declarând că populaţia nu mai călătoreşte cu trenul şi atunci 95% din resurse se duc către autostrăzi şi 5% duc spre CFR.

Valentin Lazea a declarat de asemenea că şi ‘talpa ţării’ a fost la rândul său interesată de rente atunci când s-a putut.

‘Dar şi talpa ţării caută rente şi răspunsul politicilor la această nepăsare a fost prin politici populiste şi vă dau trei exemple. Preţul scăzut al utilităţilor, al energiei electrice şi gazelor pentru toată lumea, şi pentru cei care îşi pot permite să plătească şi pentru…deci salvăm săracii cu un preţ mic la gaze pentru toată lumea. Reduce cu ceva decalajul dintre bogaţi şi săraci această politică? Cu o politică populistă nu am rezolvat problema, ba chiar am o risipă de resurse’, a declarat Lazea.

Un alt exemplu oferit în acest sens este cel al alocaţiilor pentru copii pentru toate familiile şi pentru cei care îşi pot permite şi pentru cei care nu îşi pot permite şi care este o risipă de resurse care nu reduce decalajul. Al treilea exemplu este cel al abonamentelor gratuite pe căile ferate pentru toţi pensionarii, şi pentru aceia care nu circulă sau care îşi pot permite să plătească.

România a adoptat cota unică de impozitare de 16% în 2005.

Reprezentanţa Comisiei Europene în România, în parteneriat cu Fundaţia Friedrich Ebert (FES), a organizat masa rotundă cu titlul ‘Capitalismul românesc, încotro? Modelul de creştere economica post 1989’. Dezbaterea a fost organizată cu ocazia lansării studiului ‘Capitalismul românesc, încotro?’ elaborat de Daniel Dăianu şi Bogdan Murgescu, în coordonarea Fundaţiei Friedrich Ebert.