„România are nevoie de gaz din import la iarnă” – Stab, Engie. De ce e dificil să se importe acum gaze în România

Adaugă-ne ca sursă preferată

“În ciuda producției interne de gaze, deși e al doilea producător de gaze naturale din UE, România a avut mereu nevoie de importuri. Situația va rămâne așa până la realizarea proiectului Neptul Deep. Mereu am avut nevoie de importuri, pentru a satisface cererea din țară. Asta pentru că e o diferență uriașă între consumul din timpul iernii și cel din timpul verii. Acest efect sezonier are un mare impact în ceea ce privește siguranța aprovizionării”, a spus Stab.

“Avem o cantitate mare de gaze naturale în depozite. Avem peste 26 TWh, peste 80% din capacitatea disponibilă. E o veste bună. Ne așteptăm ca iarna următoare producția națională să fie de 48 TWh. Considerăm că încă mai avem nevoie de 6 TWh din importuri, în iarna următoare”, a mai spus Stab, care a oferit și câteva scenarii de consum, în funcție de temperatută.

“Dacă avem o iarnă blândă, ne putem descurca fără importuri, doar cu producția națională. Totuși, dacă consumul depășește 50 de milioane de metro cubi pe zi, vom avea nevoie de importuri În cazul unei ierni foarte grele, putem avea un consum care să depășească 55 de milioane și să ajungă la 60. În situația asta, am avea nevoie de importuri și mai mari ca să satisfacem cererea”, a mai afirmat șeful Engie

El a menționat că, acum, importul de gaze pentru România, dificil oricum, este complicat și de noile pevederi din OUG 119.

“Ca să ne asigurăm că putem face importuri, e nevoie de trei lucruri. Primul e semnalul de preț, ceea ce înseamnă că trebuie să avem un preț de referință pe piața din România care depășește prețul țărilor vecine, ca să ne asigurăm că fluxul de gaze vine în România. Al doilea lucru: furnizorii din străinătate să dorească să trimită caze naturale în România. Al treilea lucru: să avem cumpărători în România care sa vanda gazul și să-l livreze către consumatori.

Problema cu care ne confruntăm azi, în special cu adoptarea OUG de la 1 septembrie, e că traderii nu mai sunt stimulați să furnizeze gazul în România. Cu acea marjă de 2%, feedback-ul pe care il primim e: de ce sa mai trimitem gaz în România? E o problemă care ne îngrijorează. Există un risc de aprovizionare dacă nu ne asigurăm că gazul va ajunge în România.

Al doilea lucru e semnalul de preț. Azi, e mai mic.

Al treilea lucru: să avem cumpărători disponibili să cumpere gazul. Cine sunt ei? Companiile pe care le reprezentăm și mulți alții. Dar, ca să cumpărăm gaz, trebuie să putem finanța achizițiile. Din păcate, una dintre marile probleme cu care se confruntă furnizorii e că sunt foarte solicitați din punct de vedere financiar.

Unul dintre elementele cheie ale schemei din România e că furnizorii prefinanțeaza schema de suport a statului. Din noiembrie anul trecut, întreaga povară a prefinanțării acelor scheme e pe furnizori. Din păcate, compensarea acestei prefinanțări se face încet și ne confruntăm cu discrepanțe între ceea ce ni se datorează și ceea ce se plătește. Asta creează o presiune financiară asupra furnizorilor și generează un risc asupra securității furnizării”, a mai spus Stab,

Engie controlează una dintre cele două mari rețele de distribuție a gazelor din România și este și cel mai mare furnizor pentru populația României.