Muniţia cu uraniu sărăcit – eficientă, dar controversată. Radioactivitatea este cu circa 60% mai scăzută decât a uraniului natural – sinteză AFP

Adaugă-ne ca sursă preferată

Uraniul sărăcit este un produs secundar al procesului de îmbogăţire a uraniului; este cu circa 60% mai puţin radioactiv decât uraniul natural. Uraniul – indiferent de concentraţia izotopilor mai radioactivi – este un metal foarte dens, de 1,7 ori mai dens decât plumbul, şi totodată foarte dur. Aceste caracteristici împiedică deformarea la contactul cu ţinta a obuzelor perforante sau bombelor la care este folosit.

John Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Naţională al SUA, a explicat miercuri că este vorba despre „un tip de muniţie obişnuit, utilizat în special pentru capacitatea de a perfora blindajele”. El a dat asigurări că obuzele cu uraniu sărăcit „nu sunt radioactive” şi „nici măcar nu se apropie” de categoria armelor nucleare.

Utilizarea acestui tip de muniţie nu este interzisă de legislaţia internaţională. Multe armate – în special cea americană şi cea rusă – au în dotare astfel de obuze, care au fost folosite de SUA în ambele războaie din Golf – în 1991 şi 2003 – şi în fosta Iugoslavie în deceniul 1990.

Pentagonul a recunoscut că a recurs la obuze cu uraniu sărăcit de două ori, în 2015, în operaţiuni din Siria împotriva grupării Statul Islamic.

Moscova a criticat anunţul Londrei privind livrarea de muniţii cu uraniu sărăcit pentru forţele ucrainene. Rusia apreciază că acest pas ar constitui o „agravare serioasă” a conflictului.

Conform Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), uraniul sărăcit este „un metal greu, poluant chimic şi radioactiv”. La impactul cu ţinta, obuzele perforante cu uraniu produc pulbere şi alte fragmente metalice.

Comisia pentru securitate nucleară a Canadei arată că principalul pericol pentru sănătate creat de materialele respective nu este atât radioactivitatea, cât toxicitatea chimică. Ingerarea sau inhalarea unor cantităţi ridicate de uraniu sărăcit poate afecta funcţionarea rinichilor. Inhalat pe o perioadă mai lungă, uraniul creşte riscul de cancer pulmonar.

Muniţia cu uraniu sărăcit a fost menţionată drept una din cauzele posibile ale problemelor de sănătate ale veteranilor din războaiele din Golf şi a incidenţei încă ridicate a cancerelor şi a malformaţiilor congenitale în oraşul irakian Falujah. AFP menţionează că astfel de ipoteze nu au fost dovedite ştiinţific; rezultatele studiilor sunt controversate.

Cercetările în care a fost implicată şi Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA) au ajuns la concluzia că „riscul radiologic la care sunt expuse populaţiile şi mediul nu este ridicat în cazul în care prezenţa uraniului sărăcit provoacă o contaminare localizată a mediului, sub forma unor particule mici eliberate în momentul impactului”, subliniază Biroul Naţiunilor Unite pentru Probleme de Dezarmare (UNODA).

ONU consideră, pe de altă parte, că „la descoperirea unor fragmente de muniţii cu uraniu sărăcit sau a unor muniţii complete de acest tip, persoanele care intră în contact direct cu obiectele respective pot suferi efectele radiaţiilor”.