NATO cere standarde comune şi reducerea protecţionismului pentru a creşte producţia de muniţie de artilerie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Într-un interviu publicat marţi de agenţie, Bauer compară modelul de afaceri al producătorilor de armament cu cel al companiilor care scot pe piaţă imprimante: „Producătorul nu se îmbogăţeşte datorită imprimantelor fabricate, ci datorită cernelii. Dacă produci un obuz de artilerie care se potriveşte doar cu tunul pe care îl produci tu, obligi utilizatorii să cumpere muniţia ta”, scrie Agerpres.

Amiralul a arătat că preţul unui obuz a crescut de la 2000 de euro, cât era înainte de invazia rusă în Ucraina, la 8000 de euro în prezent.

Statele occidentale se grăbesc să crească producţia, deoarece cantităţile folosite de ucraineni – mii de obuze pe zi – epuizează stocurile mult mai rapid decât pot fi refăcute în ritmul actual.

Deşi există un standard NATO pentru muniţia de artilerie, el este implementat doar pe bază de voluntariat, iar faptul că diferite ţări nu îl respectă a fragmentat piaţa şi a îngreunat fluxul de furnizare.

Bauer a precizat că 14 state din alianţă şi-au rezervat dreptul de a se abate de la standard, deci există 14 tipuri diferite de obuze de 155 mm. El a pus regresul standardizării pe seama reducerii drastice a pieţei de armament după încheierea războiului rece, în timpul căruia bugetele de apărare ale membrilor NATO erau de 3-6% din PIB.

„Numărul de cumpărători a scăzut, sumele de bani au scăzut, aşa că fiecare şi-a protejat industria”, a observat el, adăugând că în timpul războiului rece „fiecare primea o porţie”.

Având însă în vedere creşterile semnificative ale bugetelor militare din ultimii ani, oficialul NATO s-a declarat convins că în următorii 15 ani vor fi suficienţi bani disponibili pentru industria de armament. El consideră că acum – când se refac stocurile epuizate de donaţiile pentru Ucraina – este momentul când se poate întrerupe ciclul şi se poate insista pentru standardizare, nu doar pentru muniţia de artilerie, ci şi în alte domenii, cum ar fi transporturile sau echipamentele medicale.

„Dacă mă gândesc la situaţia soldatului de pe câmpul de luptă, acesta doreşte produse interschimbabile, deoarece vrea o ladă de obuze de 155 mm şi nu îl interesează cine le produce, câtă vreme se potrivesc şi pot fi trase corect”, a explicat amiralul.