Gazele de şist nu schimbă situaţia energetică din Europa – studiu

Comisia Europeană (CE) a adoptat la 22 ianuarie o recomandare menită să asigure că există măsuri de protecţie pentru mediu şi climă pentru tehnica fracturării hidraulice de mare volum utilizată în operaţiunile de exploatare a gazelor de şist. Recomandarea ar urma să ajute statele membre care doresc să utilizeze această practică să abordeze riscurile de sănătate şi de mediu şi să amelioreze transparenţa pentru cetăţeni. De asemenea, textul stabileşte un cadru clar pentru investitori. În acelaşi timp, recomandarea CE este însoţită de o comunicare care analizează oportunităţile şi provocările pentru utilizarea fracturării hidraulice în scopul extragerii hidrocarburilor.

Aceste hidrocarburi neconvenţionale sunt la originea unei revoluţii energetice în SUA şi numeroase companii vizează rezervele potenţiale ale subsolului european, mai ales în Franţa, potrivit sursei citate.

Totuşi, ‘avantajele economice pentru Statele Unite sunt mult mai restrânse decât se crede’, afirmă Thomas Spencer, director de program în cadrul Institutului pentru dezvoltare durabilă şi relaţii internaţionale (IDDRI) şi coautor al acestui studiu economic.

Această analiză, care urmează a fi prezentată joi la Bruxelles, sugerează că impactul economic din SUA este ‘foarte local’, ‘foarte sectorial’ şi nu explică reluarea creşterii economice. ‘Local’, întrucât este limitat la ‘câteva state precum Dakota de Nord, Virginia de Vest’. ‘Sectorial’, pentru că de scăderea preţului gazelor au beneficiat întreprinderi (petrochimie, producători de îngrăşăminte) reprezentând în total circa ‘1,2% din PIB-ul american’.

În contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, studiul estimează că gazele de şist, singure, nu permit ‘scoaterea cărbunilor din sistemul’ energetic american.

În Europa există o mare incertitudine cu privire la rezervele potenţiale de gaze de şist, însă se sugerează că aceste hidrocarburi ar putea acoperi în medie între ‘3 şi 10%’ din cererea de energie la orizontul anilor 2030-35, potrivit lui Thomas Spencer.

Această perspectivă nu schimbă situaţia în ceea ce priveşte politica energetică a Europei, întrucât aceasta va rămâne un importator de ‘energie scumpă’, mai ales de petrol şi gaze, adaugă cercetătorul. Potrivit acestuia, Europa trebuie mai degrabă să dezvolte politici de eficienţă energetică şi de inovare.

Potrivit datelor Eurostat, UE importă mai bine de jumătate (54% în 2010) din energia pe care o consumă, adaugă sursa citată.