Romgaz și-a securizat vânzarea unei treimi din toată producția sa anuală de gaze, prin contracte cu E.On și Elcen

Adaugă-ne ca sursă preferată

Romgaz a anunțat încheierea a trei contracte de vânzare de gaze naturale, valabile un an de zile începând cu data de 1 aprilie 2024. Unul dintre ele este încheiat cu E.On Energie România, unul dintre marii furnizori ai clienților casnici, iar alte două au fost încheiate cu Electrocentrale București, producătorul de energie electrică și termică al Capitalei, în mod tradițional unul dintre cei mai mari clienți.

Contractul cu E.On are o valoare de 1,5 miliarde de lei și vizează vânzarea de gaze potrivit mecanismului reglementat de OUG 27, respectiv pentru consumul clienților casnici, deci la preț reglementat de 120 de lei/MWh.

Unul dintre contractele cu Elcen are valoarea de 379 de milioane de lei și din anunțul Romgaz reiese că este vorba tot despre cantitrăți vândute la preț reglementat de 120 de lei/MWh, pentru că este vorba despre gaze pentru producția de energie termică destinată populației.

Al doilea contract cu Elcen are o valoare de 320 de milioane de lei, dar acesta este cu preț de piață, nu se mai supune reglementării. Potrivit mai multor surse din piață însă, și prețul din acest contract este “în apropierea valorii de 120 de lei/MWh”.

Așadar, valoarea acestor contracte se ridică, în total, la aproape 2,2 miliarde de lei, ceea ce ar însemna peste un sfert din veniturile bugetate în acest an, de 8,2 miliarde de lei. De asemenea, dacă socotim un preț de 120 de lei/MWh pentru toată cantitatea vândută, ar reieși că volumele de gaze tranzacționate prin aceste contracte s-ar ridica la 1,7 miliarde de metri cubi de gaze, echivalentul a circa o treime din producția de gaze a Romgaz.

Compania și-a secruzat astfel clienți pentru o parte semnificativă a volumelor extrase la un preț care poate fi considerat bun acum, în condițiile în care piața este extrem de volatilă – uneori prețurile au scăzut și sub nivelul de 100 de lei/MWh și mai ales în condițiile în care este posibil ca cererea de gaze să scadă, pentru că a rămas foarte mult gaz în depozite – înmagazinările subterane erau mai mult de jumătate pline la finalul iernii trecute.