Salariul minim garantat pentru doi ani încetinește creșterea economică, aducând inflație și nu duce la prosperitate neapărat – Cristian Păun, profesor ASE

” Salariul minim este un instrument de intervenție a statului în piața muncii destul de agresiv, mai ales atunci când este folosit abuziv și în răspărul realității economice privind valoarea adăugată, dinamica economiei reale (nu toate sectoarele evoluează și cresc la fel), productivitatea muncii (sunt diferențe mari de productivitate între sectoare).”, a declarat Cristian Păun.

Profesorul arată că în literatura de specialitate, cele mai multe studii efectuate cu privire la impactul salariului minim au ajuns la concluzia că, pe termen lung, el are, mai degrabă, nu efect opus așteptărilor, influențând negativ nivelul ocupării, mai ales la categoriile foarte sensibile: tineri, cei cu educație scăzută, cei în vârstă aproape de pensionare, femei etc. Nu întâmplător, în Uniunea Europeană (și nu numai), șomajul în rândul tinerilor este imens (în jur de 25-30%). O bună parte din acest șomaj pleacă și de la salariul minim.

Stabilirea unui venit minimal în toate țările UE la care toate statele trebuie să ajungă în luna noiembrie 2024 va adăuga presiuni fiscale în special IMM-urilor

” Pentru o economie ca cea românească, salariul minim european ascunde câteva pericole la care ar trebui să fim mai atenți” spune acesta și precizează că firmele românești nu au forța și dimensiunea celor din Germania, Italia sau Olanda. Nu inovează, nu folosesc tehnologii avansate. Nu au accesul lor la capital, nu au acceul lor la sistemul financiar-bancar. Nu adaugă multă valoare, nu au o productivitate a muncii foarte ridicată.

”În acest caz, a veni cu un salariu minim crescut mult peste posibilitatea economiei românești de a-l plăti, va plasa companiile din România într-o poziție inferioară de competitivitate. Presiunea resimțită va fi imensă, mai mult decât o să simtă această măsură companiile din alte țări mai dezvoltate. În plus, această presiune venită dinspre salariul minim european se va adăuga presiunilor fiscale suplimentare din ultima perioadă (mai ales pentru IMM-uri)”,  concluzionează Cristian Păun.

Evident că cei mai vulnerabili în fața acestei măsuri sunt antreprenorii mici și foarte mici. Ei nu au cum să pună în preț această creștere impusă de stat a costului salarial. Au putere limitată în fața clienților, pe care și așa îi găsesc și îi păstrează cu greu la început. În plus, mult din munca antreprenorială este dusă în companiile mici de cei care dețin această afacere.

”La început, ei nu externalizează prea mult din muncă, până când afacerea nu devine suficient de matură. O astfel de lege va pune pe butuci multe întreprinderi mici, va îndepărta de antreprenoriat tinerii și va anula o serie de măsuri și fonduri „investite” de stat în IMM-uri prin programele anterioare (a se vedea programele de garanții)”, subliniază Păun.

Impunerea unei perioade de doi ani pentru salariul minim ar presupune majorarea anuala a salariilor pentru toți angajații

”Salariul minim impus pentru o perioadă limitată este o aberație. Antreprenorii pot crește cu un ban salariul minim după 2 ani. Problema este că salariul minim are o facilitate fiscală. De fapt, statul a acceptat ca pe salariul minim să existe o deducere, inclusiv de la pensia omului. Adică, pentru a majora în ultima perioadă salariul minim, statul a luat din contribuția la sănătate și la pensie a celor plătiți cu salariul minim. Obligând firmele să nu plătească salariul minim mai mult de doi ani, statul obligă firmele să revină la plata integrală a acestor contribuții.

De fapt, este o poveste despre bani la bugetul de stat. Aberant. Mai bine ar scoate această facilitate după 2 ani, deși, la veniturile mici și foarte mici ar trebui acordate niște deduceri. În plus, mai trebuie precizat că acest salariu minim are un rol important în alimentarea spiralei inflație-salarii, o spirală periculoasă pe care noi am mai practicat-o în trecutul recent și care duce la stagflație (reduce creșterea economică): crește salariul minim –> cresc costurile de producție –> cresc prețurile –> inflație –> crește salariul minim ș.a.m.d. Salariul minim utilizat anapoda și excesiv, populist și fără raționamente economice în spate (greu de găsit astfel de raționamente) încetinește creșterea economică și nu duce la prosperitate neapărat. Este o iluzie care nu are argumente economice prea multe în spate”, a precizat Cristian Păun.

Dacă ar fi să ne uităm peste experiența țărilor din UE privind salariul minim, am observa o diversitate de abordări. Ar trebui să existe o formulă mai clară, ar trebui aplicat doar în sectoarele unde este relevant (în IT sau în industria auto nu este relevant, de exemplu), ar trebui diferențiat în funcție de gen, ar trebui diferențiat în funcție de vârstă, ar trebui mai bine diferențiat în funcție de educație. Cel mai bine însă ar fi să nu mai punem atât de mult preț pe el.

”Bunăstarea unei națiuni nu vine de aici. Nu poți îmbogăți oamenii prin legi. Prosperitatea vine de la o economie care înflorește. Salarii mai mari vin de la companii care se bat pentru forța de muncă existentă în piață. Ca aceste companii să „se bată” ar trebui să fie mai multe, mai puternice, mai mature și mai competitive și inovative. În plus, salariu mai mare vine din acumularea de abilități, cunoștințe și competențe. Adică, prin educație. Prin formare continuă și prin investiții masive în propriul capital uman”, a precizat Cristian Păun.