Metroul bucureștean a împlinit 45 de ani – Cum ar fi arătat metroul dacă n-ar fi fost Ceauşescu (FOTO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

În decursul acestor patru decenii și jumătate, rețeaua de metrou s-a extins constant, ajungând astăzi la 64 de stații și 5 magistrale, fiecare contribuind la conectarea mai bună a orașului, se arată pe pagina de Facebook a Metrorex.

„Mulțumim tuturor celor care, prin muncă și dedicare, angajați și colaboratori deopotrivă, au pus bazele și au dezvoltat acest mijloc de transport esențial pentru bucureșteni. Totodată, le mulțumim călătorilor care, zi de zi, aleg călătoria cu metroul”, mai transmit cei de la Metrorex.

Metrou spre Otopeni

În prezent, cel mai mare proiect derulat de către companie este Magistrala 6, cunoscută ca „Metroul de Otopeni”.

Magistrala 6 va asigura legătura directă de la Gara de Nord la Aeroportul Otopeni. Cu un traseu care va cuprinde 14,2 km și 12 stații noi (Pajura, Expoziției, Piața Montreal, Gara Băneasa, Aeroportul Băneasa, Tokyo, Washington, Paris, Bruxelles, Otopeni, Ion I.C. Brătianu, Aeroportul Otopeni), M6 va asigura, cu 12 trenuri noi, un transport rapid, ecologic și eficient în București și în Ilfov.

Cum ar fi arătat metroul dacă n-ar fi fost Ceauşescu

Încă din anii 50 a fost elaborat un memorandum tehnic de construcţie a metroului din Bucureşti. Doar o parte din plan s-a şi aplicat

Pe pagina web a Metrorex apare anul 1972 ca fiind momentul în care se decide înfiinţarea unei comisii ce va elabora propunerile concrete pentru construirea metroului. Totuşi, proiecte destul de detaliate referitoare la metroul bucureştean au existat cu 20 de ani mai devreme.

Încă din anul 1953 a existat un “memoriu tehnic asupra construcţiei metroului în oraşul Bucureşti”. La nivelul Ministerului Căilor Ferate de la acea vreme exista chiar Direcţiunea Generală a Metroului Bucureşti.

La acea vreme, s-au luat în calcul patru linii, cel puţin pentru prima fază a metroului (au existat trei faze). Pentru început, cele patru linii legau centrul oraşului de zonele de est, vest şi nord şi urmau să fie parte ale celor patru magistrale diametrale, acesta fiind un principiu preluat de la metroul din Moscova.

Iată traseul primelor patru linii, din faza I de dezvoltare a metroului:

• Cişmigiu-Uzinele 23 August (actuala Faur)
• Cişmigiu-Griviţa Roşie (în zona actualei pieţe Chibrit)
• Casa Scânteii (actuala Piaţă a Presei)-Piaţa N. Bălcescu (actuala Piaţă a Universitatăţii)
• Cişmigiu-Fabrica Gheorghe Gheorghiu Dej (fosta APACA, în zona actualei staţii de metrou Politehnica).

Aici se poate viziona harta cu planurile metroului din 1953 la dimensiune maximă.

Cele patru linii diametrale urmau “să facă legătura între centrele importante periferice, trecând prin centrul oraşului” scrie în studiu. “Cele 4 trasee diametrale se vor intersecta în centrul oraşului la nivele diferite, realizându-se astfel, în plan, două triunghiuri cu vârf comun. La punctele de intersecţii se vor construi staţii de transbordare cu coridoare de legătură între aceste staţii” se mai arată în proiectul din anii ’50.

Iată traseul celor patru magistrale:

1. Atelierele Griviţa (zona Chibrit-1 Mai)-Portul Bucureşti (actuala zonă Văcăreşti). Urma să aibă o lungime de 10,7 km şi 10 staţii.
2. Diametrala Nord-Sud, între Parcul de Cultură şi Odihnă IV Stalin (Parcul Herăstrău, în zona Pieţei Presei) şi Comuna Progresul (actualul cartier Progresul). Urma să aibă o lungime de 13,2 km şi 14 staţii.
3. Diametrala Est-Vest, de la Uzinele 23 August (actuala Faur) la Farbrica de Confecţiuni Gheorghe Gheorghiu Dej (zona Apaca), cu o lungime de 11,85 km şi 13 staţii.
4. Traseul diametral Colentina-Piaţa Rahovei. Linia pleca de la actualul Pod Colentina şi se oprea în zona actualei intersecţii dintre Calea Rahovei şi Antiaeriană. Magistrala avea 10,2 km şi 12 staţii.

Proiectul mai presupunea şi o linie inelară de metrou, asemănătoare, în unele zone, cu cea existentă acum. “Pentru realizarea legăturilor directe între cele 8 raioane ale capitalei, se prevede şi realizarea unei linii de centură inelară închisă, aşa cum s-a realizat şi la Moscova” se mai arată în respectivul memoriu tehnico-economic.

După cum se poate vedea şi din harta alăturată, postată pe forumul de infrastructură skyscrapercity.com de utilizatorul noikia 2010 actuala reţea de metrou a Bucureştiului a mai păstrat doar câteva elemente din vechiul proiect (în special lagistrala Est-Vest) dar unele proiecte actuale de extindere, cum ar fi linia Colentina-Rahova, îşi au originia în studiul din 1953.

Construcţia metroului bucureştean a început în 1975, la 10 ani după ce Nicolae Ceauşescu a preluat conducerea Partidului Comunist (cea mai înaltă funcţie în stat la acea vreme) şi la un an după ce a devenit preşedinte al Republicii Socialiste România. Prima linie de metrou a fost inaugurată în 1979, între staţiile Semănătoarea şi Timpuri Noi, traseu care nu a respectat planul iniţial din 1953.