Plan B la Oltchim: Banii înainte de la clienţi, plata cu întârziere a furnizorilor, energie de la sursă

Dacă până în 6 iunie Oltchim nu va fi vândut unuia dintre cei doi investitori ce s-au arătat interesaţi de fabrică, un consorţiu chinezesc şi SIF Transilvania, conducerea companiei are în vedere şi o alternativă.

După cum spune Gheorghe Piperea, administrator judiciar al Oltchim, există şi o strategie separată de continuare a activităţii la Oltchim, un aşa numit „Plan B” care presupune continuarea activităţii fabricii pe un termen de 1-2 ani şi readucerea ei pe profit operaţional, până când va veni un investitor potent finanicar care să o preia. Dacă nici acest plan nu va avea efecte, compania va intra în faliment.

„În ipoteza în care nu rezolvăm nimic până pe 6 iunie, ceea ce nu ne dorim, aplicăm Planul B, care presupune optimizarea costurilor şi aducerea fabricii până la 40% din capacitate. În ceea ce priveşte optimizarea de costuri, am reuşit să perfectăm o înţelegere prin care să cumpărăm energie electrică direct de la CET Govora, fără a mai trece pe la CEZ Oltenia (furnizor-n.red). Realizăm astfel o economie de 300.000 de euro lunar. Încercăm să negociem şi la preţul de achiziţie, asttfel încât să ajungem la o economie de 500.000 de euro lunar. Noi acum facem 700.000 de euro pierdere lunar. Ca  să ajungem pe profit operaţional, trebuie să aducem fabrica la 40% din capacitate, iar asta o putem face deschizând o nouă secţie”, spune Piperea, pentru ECONOMICA.NET. Acesta precizează că este vorba despre secţia de propilenoxid, un intermediar chimic folosit la fabricarea poliolilor. În prezent, acesta se cumpără de la terţi.

Pentru deschiderea acestei secţii sunt necesari 15 milioane de euro, bani care urmează a fi obţinuţi prin credite funizor sau factoring-uri. Acestea sunt două tipuri de finanţări pe care le fac clienţii şi furnizorii unei firme, oferind plăţi anticipate pentru produse ce urmează a fi livrate sau acordând materii prime ce urmează a fi plătite la o dată ulterioară de comun convenită. „Avem acordurile de principiu de la mai mulţi furnizori şi clineţi de-ai noştri. Obiectiv vorbind, această secţie ar putea fi deschisă în septembrie-octombrie. Vom putea lucra la 40% din capacitate şi face profit operaţional. Dar nu se poate mai mult de 40%, nu fără Arpechim”, arată Piperea. Credite marfă pot fi obţinute de la furnizorii de propilenă, sare, chiar şi energie electrică.

Potrivit administratorului judiciar, optimizarea costurilor la Oltchim nu presupune, într-o primă fază, şi concedieri colective.

Comitetul Creditorilor Oltchim a stabilit data de 6 iunie ca termen final pentru privatizarea Oltchim. Statul român, ca cel mai mare creditor, prin AAAS şi Electrica, ar vrea să vândă la pachet Oltchim cu  Arpechim Piteşti şi poartă negocieri cu Petrom pentru preluarea rafinăriei. Preţul ţintă pentru pachetul Oltchim-Arpechim este de circa 300 de milioane de euro, iar investitorul ar urma să preia şi obligaţiile de mediu aferente Arpechim, în valoare de circa 200 de milioane de euro. În plus, ar trebui să mai investească alte sute de milioane de euro în repronirea tuturor instalaţiilor din cele două unităţi.

Citeşte aici despre planul statului referitor la Arpechim

Oltchim este în insolvenţă, de anul trecut. La finalul mandatului de 22 de ani al precedentului director, Constantin Roibu, combinatul chimic vâlcean ajunsese la datorii de 700 de milioane de euro şi pierderi de peste 200 de milioane de euro anual.