Franța nu-și mai permite să mențină neschimbat sistemul de pensii și trebuie să prelungească viața activă dar și indexarea la inflație

Raportul a fost comandat de prim-ministrul François Bayrou, în contextul unei dezbateri tot mai intense între federaţiile patronale şi sindicate privind posibila revizuire a reformei din 2023, care prevede creşterea graduală a vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, măsură care a generat ample proteste la nivel naţional.

Pierre Moscovici, preşedintele Curţii de Conturi şi fost ministru socialist de Finanţe, a evitat să formuleze recomandări directe, dar a subliniat că soluţii precum munca mai îndelungată şi modificarea formulei de indexare a pensiilor ar putea contribui semnificativ la sustenabilitatea sistemului.

„Menţinerea actualului sistem de finanţare a pensiilor este imposibilă, sau cel puţin insuficientă pentru a-l face sustenabil pe termen mediu şi lung”, a declarat Moscovici în cadrul unei conferinţe de presă.

Franţa alocă echivalentul a 14% din PIB pentru sistemul public de pensii, cu 2,5 puncte procentuale peste media zonei euro, iar finanţarea sa se bazează aproape exclusiv pe contribuţii sociale ridicate şi pe venituri fiscale, ceea ce creşte costul muncii şi pune presiune pe competitivitatea economică.

Moscovici a recunoscut că impactul sistemului de pensii asupra competitivităţii Franţei este mixt, dar a atras atenţia că împinge în sus costurile forţei de muncă. În plus, a remarcat că rata de angajare a persoanelor de peste 55 de ani este mai scăzută în Franţa decât în alte ţări din zona euro – un argument suplimentar pentru împingerea vârstei de pensionare.

O altă sugestie din raport vizează reconsiderarea formulei de indexare a pensiilor: în prezent, pensiile sunt ajustate în funcţie de inflaţie, însă Moscovici a sugerat că o indexare parţială la salarii ar putea asigura un echilibru mai corect între riscurile economice suportate de lucrători şi cele asumate de pensionari.

În ultimii ani, pensiile au crescut în pas cu inflaţia, în timp ce salariile lucrătorilor au rămas în urmă, accentuând un decalaj care alimentează nemulţumirea în rândul populaţiei active.

Raportul Curţii de Conturi vine într-un moment de sensibilitate politică maximă pe tema pensiilor în Franţa, unde reformele anterioare au declanşat proteste masive şi greve, iar orice propunere de schimbare este atent monitorizată de partenerii sociali şi opinia publică.