Prețul untului a ajuns aproape de maxime istorice, din cauza scăderii producției europene și în același timp a creșterii apetitului consumatorilor asiatici pentru acest produs

Adaugă-ne ca sursă preferată

Rezultatul final este acela al mai multor presiuni pe partea de costuri pentru produsele alimentare favorite ale consumatorilor.

„Atunci când trebuie să schimbăm furnizorul, vedem care este diferenţa”, spune Robin Orsoni, operator comercial la lanţul de patiserii pariziene Mamiche. Potrivit acestuia, alţi furnizori de unt percep preţuri cu 25% până la 30% mai mari, însă Mamiche a decis să absoarbă costurile „pentru că vrem să ne facem clienţii fericiţi, avem nevoie de unt”.

Aproximativ 70% din untul exportat la nivel mondial provine din două locuri: Europa şi Noua Zeelandă. Fiecare dintre aceste regiuni a început anul 2025 cu stocuri foarte mici de unt, iar această situaţie a dus la creşterea preţurilor la un nivel-record, susţine Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Rădăcina acestei crize datează din 2022, când preţurile laptelui în Europa au atins vârful, după ce inflaţia şi preţurile la carburanţi i-au lovit din plin pe fermieri, ceea ce i-a făcut pe procesatorii de lactate să caute cea mai bună modalitate pentru a-şi maximiza profiturile.

Untul se obţine prin scoaterea smântânii din laptele crud şi baterea acesteia. La finalul procesului rămâne unt şi lapte bătut, acesta din urmă „având unele utilizări industriale, dar sunt relativ limitate”, spune Monika Tothova, economist la FAO. În schimb, „dacă faci brânză, procesezi întregul volum de lapte”, precizează Tothova. Chiar şi produsul secundar rezultat în urma fabricării brânzeturilor, numit zer, este foarte solicitat de către producătorii de alimente pentru aromă şi nutriţie sau de către pasionaţii de săli de sport pentru a-şi asigura un aport de proteine.

Procesatorii de lactate din UE au început să producă din ce în ce mai multă brânză. În consecinţă, producţia de unt a blocului comunitar a scăzut constant şi Departamentul american al Agriculturii (USDA) se aşteaptă să coboare la cel mai scăzut nivel din ultimii opt ani, în acest sezon.

În Noua Zeelandă, un mare exportator de lactate şi ţara responsabilă pentru 2,5% din oferta mondială de lapte, producţia de unt nu a revenit încă la nivelul de dinainte de pandemie, fluctuând în jurul a aproximativ 500.000 de tone pe an, începând din 2020. Însă, tocmai când untul nu mai este preferat de procesatorii de lactate, consumatorii, în special cei din Asia, au început să îşi dezvolte un apetit pentru el.

Consumul mondial de unt este aşteptat să înregistreze o creştere de 2,7%, în 2025, depăşind producţia, potrivit USDA. În China, cererea a crescut deja cu 6% în decursul unui singur an. În Taiwan consumul a crescut cu 4%, între 2024 şi 2025, în timp ce în India, cel mai mare consumator mondial, a crescut cu 3%.

Lanţul de patiserii franţuzeşti Bakehouse din Hong Kong a început să profite de modificarea gusturilor consumatorilor asiatici. Consumul anual de unt al acestei firme este, în prezent, de aproximativ 180 de tone, în creştere cu 96 de tone, comparativ cu situaţia din anul precedent, pe lângă cele 180 de tone de smântână, potrivit co-fondatorului Gregoire Michaud.

La fel ca şi la Paris, lipsa untului şi preţurile mari au forţat firma Bakehouse din Hong Kong să caute mai mulţi furnizori într-o perioadă scurtă de timp.

Consumatorii nu se pot aştepta la veşti bune prea curând. Preţurile la unt sunt afectate şi de conflictele globale, perturbările pe lanţurile de aprovizionare şi războaiele tarifare care au impulsionat cotaţiile la alte materii prime.

Valul de căldură cu care s-a confruntat Europa în ultimele săptămâni ar putea agrava situaţia. Temperaturile ridicate pot reduce producţia de lapte a vacilor, şi în paralel majorează cererea pentru alte produse care au nevoie de lapte, cum este îngheţata.

Sursa foto: Wikipedia