Legea de plată a pensiilor private, pe masa judecătorilor CCR. Administratorii de fonduri de pensii au depus memoriu

Iată ce argumente are APAPR, exact așa cum au fost formulate:

Dreptul de proprietate asupra activelor din fondurile de pensii private, deși aparține indiscutabil
participanților la fonduri, este un drept reglementat și nu unul absolut, indisponibil, unicul său scop
fiind obținerea unei pensii private, nu a unei plăți unice la finalul perioadei de contribuții;

Legea este un act normativ necesar, prevăzut și anticipat chiar de legislația-cadru care guvernează
sistemul de pensii private. Încă de la instituirea acestui sistem, legislația specifică a impus, ca regulă
esențială, plata sumelor acumulate pe o perioadă cât mai îndelungată, în tranșe succesive, în scopul
suplimentării pensiei din sistemul public, precum și utilizarea exclusivă a acestor sume pentru obținerea
unei prestații de tip „pensie”, fără posibilitatea unei dispoziții neîngrădite asupra acestor fonduri în alte scopuri. De aceea, noua Lege nu este nicidecum „o schimbare a regulilor în timpul jocului”, ci o evoluție legislativă și instituțională coerentă cu cadrul de reglementare pe baza căruia a fost instituit sistemul de pensii private;

De asemenea, plata integrală sau eșalonată pe o durată de cel mult 5 ani au fost încă de la început
(legile 411/2004 și 204/2006 în forma lor inițială) reglementate ca mecanisme tranzitorii, cu titlu de
provizorat și/sau excepție, până la adoptarea legii speciale;

Legea privind plata pensiilor private urmărește scopuri legitime de interes public (stabilitate socială,
protecția veniturilor pe termen lung, sustenabilitate macro-financiară) și îndeplinește testul
proporționalității. Legea este astfel expresia prerogativelor constituționale ale statului în materia reglementării sistemului de pensii, care are în mod inerent un scop de protecție socială pe termen lung, iar fondurile de pensii private completează în mod coerent acest scop;

Opțiunile instituționale adoptate (separarea entităților de administrare și plată) sunt decizii de
politică publică permise legiuitorului și reglementabile fără a afecta substanța drepturilor patrimoniale,
în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO);

Legea privind plata pensiilor private conține prevederi legislative superioare pentru securitatea
drepturilor participanților la fondurile de pensii private față de situația de provizorat din prezent (plata
unui venit stabil și garantat pe termen cât mai lung, continuarea investirii sumelor, reducerea riscului
investițional și a volatilității, regimul fiscal mai favorabil, etc.).

Ca urmare, APAPR a solicitat Curții Constituționale să declare că Legea privind plata pensiilor private
nu încalcă dispozițiile constituționale, întrucât reglementarea modalităților de plată se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, urmărește scopuri legitime și se supune testului proporționalității.

Amintim că Instanța supremă a atacat la Curtea Constituțională legea privind plata pensiilor private, adoptată pe 15 octombrie de Camera Deputaților, în calitate de for decizional. Principala reglementare a lege este aceea că persoanele care optează să retragă banii din Pilonul 2 – pilonul obligatoriu administrat privat – vor primi inițial doar 30% din sumă, iar restul eșalonat pe opt ani și, prin excepție, bolnavii cu afecțiuni oncologice pot beneficia de toată suma printr-o singură retragere.