Proiect pentru achitarea datoriei istorice a României către SUA pentru importul de bumbac – Guvern

Creditul, contractat în 1992 pe termen de 30 de ani, a fost utilizat pentru achiziţia de materie primă destinată industriei textile româneşti prin intermediul operatorilor economici desemnaţi. Din cauza falimentului sau radierii operatorilor, datoriile nu au putut fi recuperate. Cele trei societăţi rămase în urmă cu plăţile şi radiate sunt SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL şi SC Tuvic Impex SRL, scrie Agerpres.

Statul român preia responsabilitatea integrală a plăţii pentru aceste datorii, asigurând respectarea obligaţiilor internaţionale, evitarea penalităţilor suplimentare şi menţinerea relaţiilor comerciale şi diplomatice cu partenerii americani.

Suma datorată era, la 30 iunie 2025, de 6,793 milioane dolari americani, incluzând rate de capital neachitate (4,890 milioane dolari americani), dobânzi iniţiale neachitate (821.066 dolari americani) şi penalităţi de întârziere (1,081 milioane dolari americani), la care se vor adăuga eventuale penalităţi şi costuri de transfer până la efectuarea plăţii.

La 30 septembrie 2025, suma totală de plată, inclusiv penalităţile, conform Declaraţiei de arierate transmise de USDA, este de 6,830 milioane dolari americani, sumă ce urmează a fi alocată în bugetul MEDAT din 2026, la care se vor mai adăuga penalităţile acumulate până la data efectuării plăţilor restante, precum şi costurile de transfer bancar.

Plata se va face prin bugetul Ministerului Economiei, într-o poziţie bugetară distinctă, ceea ce permite gestionarea directă şi transparentă a fondurilor. Proiectul de lege stabileşte cadrul legal pentru identificarea sumelor datorate, efectuarea plăţilor şi includerea acestora în bugetul de stat, clarificând situaţia datoriei istorice şi protejând interesele financiare ale României.

Prin această măsură, România menţine eligibilitatea pentru statutul de „Dependable Undertaking”, care facilitează participarea la programe internaţionale de achiziţii, asigură transparenţa gestionării fondurilor publice şi consolidează responsabilitatea statului în relaţiile externe.

Ministerul Economiei coordonează procesul, inclusiv transmiterea datelor către Departamentul Agriculturii al SUA, gestionarea sumelor şi aplicarea legislaţiei aferente, finalizând astfel un proces început în 1992 şi continuat prin mai multe memorandumuri şi proiecte legislative nefinalizate anterior.