CE a modificat ajutorul de stat acordat pentru comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Adaugă-ne ca sursă preferată

Astfel cum s-a anunţat în Planul de acţiune pentru industria chimică europeană, modificarea abordează riscul sporit de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru o serie suplimentară de sectoare mari consumatoare de energie ca urmare a creşterii susţinute, din ultimii ani, a costurilor emisiilor în cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Includerea unor sectoare suplimentare va îmbunătăţi competitivitatea industriei UE, stimulând în acelaşi timp decarbonizarea acestora.

Orientările privind ajutoarele de stat acordate în cadrul ETS vizează reducerea riscului de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon”, care apare atunci când întreprinderile îşi relocalizează producţia în ţări din afara UE cu restricţii mai slabe în materie de emisii sau atunci când produsele fabricate în UE sunt înlocuite cu importuri cu o intensitate mai mare a emisiilor de dioxid de carbon.

„Acest lucru duce la scăderea activităţii economice în UE şi nu reduce emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial. Orientările privind ajutoarele de stat acordate în cadrul ETS permit statelor membre să acorde sectoarelor expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon compensaţii pentru o parte din preţurile ridicate ale energiei electrice rezultate din efectul preţurilor carbonului asupra costurilor de producere a energiei electrice (aşa-numitele „costuri ale emisiilor indirecte”)”, se precizează în comunicat.

Creşterea susţinută a costurilor emisiilor de la adoptarea, în 2020, a Orientărilor privind ajutoarele de stat acordate în cadrul ETS a sporit semnificativ riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru sectoarele care sunt expuse concurenţei internaţionale, dar care, la momentul respectiv, nu au fost considerate ca fiind expuse unui risc real.

În acest context, este important să se asigure că mecanismul de compensare indirectă legat de ETS rămâne echitabil şi eficient, prin menţinerea unei protecţii eficace pentru anumite sectoare împotriva relocării emisiilor de dioxid de carbon, păstrându-se totodată stimulentele oferite acestora pentru a investi în decarbonizare.

Pentru a se asigura condiţii de concurenţă echitabile, în Orientările privind ajutoarele de stat acordate în cadrul ETS se stabilesc condiţiile în care ajutoarele acordate în temeiul acestor orientări pot fi cumulate cu ajutoare acordate prin intermediul altor măsuri.

Mai precis, o astfel de cumulare nu trebuie să ducă la depăşirea intensităţii maxime a ajutorului sau la depăşirea cuantumului maxim aplicabil ajutorului în temeiul Orientărilor privind ajutoarele de stat acordate în cadrul ETS.

În acest context, Comisia a adoptat următoarele modificări ale Orientărilor actuale privind ajutoarele de stat acordate în cadrul ETS: includerea pe lista sectoarelor industriale eligibile pentru compensare a 20 de noi sectoare şi a două noi subsectoare (printre acestea se numără fabricarea de produse chimice organice şi anumite activităţi din sectoarele ceramicii, sticlei şi bateriilor), o creştere a intensităţii ajutorului de la 75% la 80% pentru sectoarele care erau deja eligibile înainte de modificare, pentru a face faţă riscului lor crescut de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

În plus, există opţiunea ca statele membre să notifice sectoare sau subsectoare care nu sunt incluse în lista modificată a sectoarelor eligibile, dacă pot demonstra că acestea sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon şi sunt cerinţe ca marii beneficiari să contribuie la tranziţia verde, printre altele prin investirea unei părţi din ajutor în proiecte care să contribuie la reducerea costurilor sistemului de energie electrică.

S-au actualizat, de asemenea, pe baza celor mai recente date disponibile, factorii de emisie de CO2 şi zonele geografice pentru perioada 2026-2030. Factorii de emisie de CO2 reflectă conţinutul de emisii de CO2 al combustibililor fosili utilizaţi pentru producţia de energie electrică într-o anumită zonă geografică şi sunt utilizaţi pentru a determina cuantumul compensaţiei.

Modificarea permite statelor membre să aplice o tranziţie treptată din 2026 până în 2030 în cazul în care scăderea factorului maxim regional de emisie de CO2 aplicabil în comparaţie cu factorul anterior pentru perioada 2021-2025 este deosebit de mare.