Groenlanda, un El Dorado pentru SUA – analiză EFE

Adaugă-ne ca sursă preferată

În 1940, când Germania a ocupat Danemarca, Washingtonul a căzut de acord cu ambasadorul danez în Statele Unite ca SUA să îşi asume apărarea Groenlandei pentru a împiedica utilizarea insulei de către nazişti. Au fost construite mai multe instalaţii militare care au servit drept puncte de reaprovizionare şi sprijin pentru aliaţi, scrie Agerpres.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prezenţa militară americană în Groenlanda a ajuns la aproximativ 10.000 de soldaţi desfăşuraţi.

Mai târziu, în plin Război Rece, Statele Unite au considerat Groenlanda un loc atât de strategic faţă de acum defuncta Uniune Sovietică încât au oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari pentru a cumpăra insula, ofertă respinsă de Copenhaga.

În 1959, Statele Unite au construit Camp Century, o bază subterană sub calota glaciară a Groenlandei, folosită ca centru de cercetare şi pentru testarea potenţialelor amplasamente de rachete, dar care a fost abandonată în anii 1960.

Anterior, în 1951, Washingtonul construise Baza Aeriană Thule, numită acum Pituffik, care a devenit cea mai nordică dintre toate instalaţiile aeriene americane din întreaga lume şi a fost concepută pentru a detecta la timp potenţiale atacuri cu rachete din partea Uniunii Sovietice pentru a permite cel mai rapid răspuns posibil.

Acum, Baza Pituffik, care nu se mai află sub comanda Forţelor Aeriene, este operată de Grupul de Baze Spaţiale 821, o unitate a Forţelor Spaţiale ale SUA însărcinată cu monitorizarea spaţiului, furnizarea de avertizări timpurii cu privire la potenţialele atacuri cu rachete şi controlul sateliţilor de apărare americani.

În ceea ce priveşte prezenţa militară americană în Groenlanda, ministrul de externe danez, Lars Lokke Rasmussen, a comentat miercuri, la Washington, după întâlnirea cu vicepreşedintele american J.D. Vance: „SUA aveau cândva 17 instalaţii; acum mai au doar una. Aveau 10.000 de oameni; acum au aproximativ 200”.

Această prezenţă redusă a trupelor contrastează puternic cu cererile persistente ale Washingtonului de a încorpora insula, un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, argumentând că este esenţială pentru securitatea naţională a SUA.