Stabilitatea cursului valutar nu a eliminat vulnerabilităţile comerţului exterior în 2025 (analiză Akcenta)

„Lecţia anului trecut, pe baza evoluţiei balanţei comerciale a României, este că amânarea ajustărilor nu elimină riscul, ci îl concentrează. În 2026, diferenţa o va face capacitatea firmelor de a înţelege expunerea valutară reală şi de a o gestiona activ, înainte ca presiunea să se reflecte integral în costuri şi marje”, a afirmat Teofil Stănculea, director comercial Akcenta în România, citat în comunicat.

Datele INS pentru anul 2025, publicate luni, 9 februarie, confirmă o ajustare lentă, dar vizibilă, a comerţului internaţional al României, arată cercetarea citată de Agerpres.

„Exporturile FOB au totalizat 96,6 miliarde euro (+4,2% faţă de 2024), în timp ce importurile CIF au ajuns la 129,4 miliarde euro (+2,6%). Deficitul balanţei comerciale s-a redus la 32,7 miliarde euro, cu 2% sub nivelul din 2024. Reducerea deficitului nu indică o schimbare structurală de competitivitate, ci mai degrabă un efect de frânare a importurilor, pe fondul presiunilor de cost, al cursului de schimb şi al prudenţei financiare în a doua parte a anului. Finalul de an confirmă această dinamică: în decembrie 2025, exporturile au crescut cu 9,4% anual, în timp ce importurile au scăzut uşor, cu 0,4%, ceea ce a contribuit la temperarea deficitului lunar”, se menţionează în document.

Potrivit sursei citate, 2025 a fost un an de reconfigurare a relaţiilor comerciale internaţionale ale României.

Raportarea din luna decembrie şi datele cumulate pentru întreg anul 2025 trebuie citite dincolo de nivelurile absolute. Informaţia relevantă apare în diferenţele de ritm, structura fluxurilor şi mecanismele de ajustare, mai arată studiul.

Principalul indicator-cheie este relaţia dintre dinamica exporturilor şi cea a importurilor. În 2025, exporturile au crescut cu 4,2%, iar importurile cu 2,6%, ceea ce explică reducerea deficitului comercial anual la 32,7 miliarde euro.

„Această evoluţie sugerează o economie în care cererea internă începe să se tempereze, dar rămâne structural dependentă de importuri, în special pentru bunuri intermediare şi produse cu valoare adăugată ridicată. Analizând datele lunii decembrie, luată individual, se conturează un final de an care a concentrat decizii comerciale amânate, corecţii de stocuri şi ajustări de cash-flow”, precizează specialiştii.

Datele INS indică, pentru decembrie 2025, o uşoară contracţie anuală a importurilor, semnalând presiune pe costuri şi o abordare mai defensivă din partea companiilor. În paralel, dinamica pozitivă a exporturilor indică o cerere externă încă activă, dar insuficientă pentru a schimba structura de fond a balanţei comerciale.

Nivelul absolut al deficitului rămâne însă determinant. Un deficit de peste 30 de miliarde de euro implică o cerere structurală de valută, care influenţează direct costurile, marjele şi riscurile financiare ale companiilor din import-export.

„Competitivitatea externă a României nu s-a schimbat semnificativ în 2025”, este de părere Teofil Stănculea.

Privit în ansamblu, anul 2025 confirmă un comerţ internaţional activ, dar vulnerabil prin structură. Ponderea ridicată a schimburilor comerciale cu Uniunea Europeană – 71,3% din exporturi şi 72,1% din importuri – arată o integrare profundă în ciclul economic european.

„Deşi oferă o stabilitate relativă, dependenţa de zona euro limitează capacitatea companiilor româneşti de a-şi diversifica oferta în perioade de încetinire generalizată a cererii. Structura exporturilor este dominată de maşini şi echipamente de transport (46,6%) şi alte produse manufacturate, reflectând integrarea României în lanţuri regionale de producţie”, precizează sursa citată.

În acelaşi timp, structura importurilor confirmă dependenţa de bunuri intermediare, energie şi produse chimice, cu impact direct asupra sensibilităţii la cursul de schimb şi la costurile externe.

„Ce vedem în România nu este un caz izolat. Aceeaşi combinaţie de deficit comercial ridicat, dependenţă de importuri şi presiune valutară apare şi în alte economii din Europa Centrală, precum Cehia, Polonia sau Slovacia. Diferenţele ţin mai puţin de direcţie şi mai mult de viteză: toate aceste pieţe reacţionează la aceleaşi şocuri – costuri, curs, cerere externă – însă cu instrumente şi grade diferite de flexibilitate”, notează Stănculea.

Din perspectivă macro, relaţia dintre deficitul comercial şi cursul de schimb rămâne centrală. Stabilitatea relativă a euro/leu în 2025 nu înseamnă în mod obligatoriu o echilibrare naturală a fluxurilor comerciale, ci un cadru administrat strict, care atenuează volatilitatea pe termen scurt fără a elimina presiunile structurale.

Conform analizei, anul 2025 a marcat depăşirea unui prag valutar cu semnificaţie economică şi psihologică majoră: cursul euro/leu a trecut peste nivelul de 5,00 lei. Astfel, acest moment a amplificat presiunile de cost pentru companiile dependente de importuri şi a influenţat comportamentul de consum şi aprovizionare.

„Depăşirea pragului de 5,00 lei pentru un euro a venit târziu în România, după o perioadă prelungită de stabilitate administrată a cursului. Intervenţiile repetate ale BNR au limitat volatilitatea pe termen scurt, dar au amânat ajustarea percepută de companii”, a afirmat Stănculea.

Ea susţine că, pentru mediul de afaceri, acest lucru a însemnat o acumulare de presiune: costurile au crescut gradual, iar momentul ruperii pragului psihologic a avut un impact disproporţionat asupra sentimentului economic.

„România importă masiv bunuri de consum şi produse intermediare din zona euro. Depăşirea pragului de 5,00 lei a crescut imediat costurile de aprovizionare”, arată analiza.

Datele INS sugerează că acest şoc de curs a contribuit la temperarea consumului intern în a doua parte a anului, ceea ce s-a reflectat într-o creştere mai lentă a importurilor şi într-o reducere relativă a deficitului comercial.

„Deşi, teoretic, un leu mai slab ar fi trebuit să sprijine exporturile, structura industriei româneşti – dependentă de inputuri importate – a limitat acest beneficiu. Creşterea costurilor de producţie a anulat o parte semnificativă din avantajul de curs”, se mai precizează în document.

În 2025, întărirea dolarului faţă de euro a influenţat direct costul importurilor denominate în dolari, în special energia şi materiile prime, menţinând presiunea asupra balanţei comerciale chiar şi în condiţiile reducerii volumelor.

Intrarea în 2026 găseşte companiile româneşti într-un context în care riscul valutar nu mai este o variabilă abstractă, ci un factor direct de cost şi decizie.

„Experienţa anului 2025 a arătat că stabilitatea cursului euro/leu poate masca presiuni reale, care se acumulează gradual în bilanţuri şi în structura preţurilor, până când ajustarea devine inevitabilă. Pentru anul în curs, aşteptările din piaţă indică menţinerea volatilităţii pe perechea euro/leu, ceea ce va continua să influenţeze costul importurilor denominate în dolari – energie, materii prime şi bunuri intermediare”, se mai precizează în document.

În acest context, aşteptările pentru 2026 indică un euro/leu menţinut într-un interval relativ stabil, dar cu un risc asimetric spre depreciere, ceea ce transformă cursul de schimb dintr-o variabilă macro într-un factor operaţional de cost. Pentru companii, gestionarea activă a riscului valutar devine o componentă esenţială a deciziilor comerciale şi financiare, nu doar o reacţie defensivă, menţionează cercetarea.

Akcenta CZ este unul dintre cei mai importanţi operatori de schimb valutar de pe piaţa cehă şi din Europa Centrală, activ în Polonia, Ungaria, Slovacia şi România.