Românii care închiriază spații către firme comerciale nu pot beneficia de bonificația de 3% acordată celor care achită taxele către stat la timp

„Bonificația se acordă exclusiv pentru impozitul pe venit stabilit prin Declarația Unică. Cu alte cuvinte, beneficiul fiscal nu este legat numai de plata efectivă a impozitului, ci de existența unei obligații formale de autodeclarare a acestuia. Această condiționare produce un efect de excludere automată pentru numeroase categorii de venituri realizate de persoane fizice, pentru care nu există obligația declarării prin Declarația Unică, întrucât impozitul este reținut la sursă de către plătitorul de venit (cum ar fi veniturile din salarii, veniturile din dividende și dobânzi obținute din România). Pentru anumite venituri, aceștia trebuie să depună Declarația Unică doar pentru CASS, și numai dacă depășesc 6 salarii minime”, susține Anamaria Chiru, consultant fiscal, Tax Partner în cadrul Dobrinescu Dobrev Tax Advisory.

Cu alte cuvinte, deși contribuabilii respectivi se conformează deja obligatoriu printr-un mecanism de reținere a impozitului de către plătitorii de venituri, ei sunt totuși excluși de la bonificație.

“Astfel, proprietarii care închiriază către persoane juridice nu au obligații declarative pentru aceste venituri în ceea ce privește impozitul, acesta fiind reținut la sursă de chiriaș. În acest caz, contribuabilul nu are posibilitatea de a „alege” dacă se conformează sau nu, Statul asigurându-și deja colectarea eficientă a impozitului, motiv pentru care nu mai era necesară stimularea acestei categorii de contribuabili”, a explicat Anamaria Chiru.

Astfel, nu se acordă bonificația pentru impozitul deja reținut la sursă, deoarece aceste sume au fost deja încasate de Stat și contribuabilii sunt, prin mecanismul de reținere, deja conformați în mod obligatoriu.

În opinia ei, măsura urmărește, în mod clar, contribuabilii care trebuie să își gestioneze singuri obligațiile fiscale, respectiv să depună Declarația Unică, spre deosebire de situațiile în care impozitul este reținut de plătitorul de venit. Astfel, plățile ar putea fi realizate într-un termen mai apropiat (15 aprilie în loc de 25 mai), consolidând eficiența încasărilor la buget.