Planul NATO cu România, Polonia, ţările baltice şi Finlanda. Extinderea rețelei de conducte de combustibil din era Războiului Rece cu sute de kilometri, spre est

„Din punct de vedere operaţional militar, ar avea mult sens să se extindă sistemul de conducte mai spre est”, a declarat, într-un interviu pentru agenţia de presă britanică, general-locotenentul Kai Rohrschneider, şeful Comandamentului Aliat Întrunit de Sprijin şi Activare al NATO.

„Aş spune că este necesar ca sistemul de conducte să ajungă în mod clar în Polonia şi cred că ar trebui să existe o soluţie pentru cele trei state baltice”, a spus Rohrschneider, adăugând că sunt necesare extinderi suplimentare către Finlanda, în nord, şi România, în sud-est, scrie Agerpres.

Reţeaua de conducte NATO de 10.000 de kilometri, îngropată la 80 de centimetri sub pământ, a fost construită în timpul Războiului Rece pentru a servi în principal forţele aeriene occidentale într-un conflict cu Uniunea Sovietică de atunci.

În timp de război, se aşteaptă ca forţele aeriene să necesite până la 85% din consumul total de combustibil militar, conform unui studiu realizat de Centrul Polonez pentru Studii Estice.

Combustibilul pentru avioane care circulă prin conductele NATO poate fi folosit şi de vehiculele terestre, deoarece amestecarea lui cu aditivi îl face utilizabil pentru camioane şi tancuri care funcţionează în mod normal cu motorină.

Reţeaua de conducte se întinde în prezent în 12 ţări, dar se termină în vestul Germaniei, unde deserveşte centre militare precum baza aeriană americană Ramstein, dar şi centre civile importante, cum ar fi cel mai mare aeroport al Germaniei, din Frankfurt.

Ţările de pe flancul estic al NATO, inclusiv Polonia, au insistat de mult timp pentru extinderea sistemului de conducte.

Extinderea sistemului ar rezolva parţial şi deficitul de capacitate de stocare, deoarece combustibilul care circulă prin conducte se adaugă la combustibilul deja stocat în rezervoare, a argumentat el.

„Ceea ce vom avea nevoie în cele din urmă este o reţea de situri rezistente şi de diferite dimensiuni pentru stocarea combustibilului, cel puţin într-o oarecare măsură mobile, care să acopere întreaga ariergardă a teritoriului NATO”, a spus el, referindu-se la o ţară precum Germania, un centru logistic major în orice conflict, şi la o regiune precum vestul Poloniei.

Astăzi, sistemul de conducte NATO include instalaţii de stocare a combustibilului şi lubrifianţilor cu o capacitate combinată de peste 4 milioane de metri cubi, conform studiului think-tank-ului polonez.

Situat în oraşul Ulm din sudul Germaniei, Comandamentul Întrunit de Sprijin şi Activare (JSEC) a fost înfiinţat în 2018, după anexarea ilegală de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea din 2014 pentru a îmbunătăţi pregătirea logistică a NATO, precum şi mişcarea rapidă a trupelor şi a proviziilor.

Rohrschneider, un general german care conduce JSEC din octombrie 2024, a declarat că NATO s-a confruntat cu obstacole semnificative în transportul combustibilului în cantităţi mari şi a descris acest lucru drept „probabil cea mai mare provocare de aprovizionare cu care ne confruntăm”.

„Combustibilul şi muniţia sunt probabil cele două resurse de aprovizionare cele mai importante pentru desfăşurarea unei operaţiuni. Dacă rămâi fără muniţie sau dacă rămâi fără combustibil, operaţiunea ta se încheie”, a spus el, menţionând estimările NATO conform cărora un conflict la scară largă ar necesita sute de mii de metri cubi de combustibil pe zi.

Conform studiului realizat de think-tank-ul polonez, consumul de combustibil al NATO în caz de conflict ar depăşi probabil capacitatea infrastructurii existente chiar înainte de ostilităţi pe scară largă, din cauza mişcării forţelor terestre, a operaţiunilor de transport aerian şi a misiunilor cu avioane de vânătoare.

Extinderea propusă a conductei este încă în dezbatere politică, fără a fi stabilit un calendar pentru o decizie finală, a declarat Rohrschneider.

„Cred că naţiunile au fost de acord cu recomandarea militară că trebuie făcut ceva, dar decizia finală este încă în aşteptare”, a spus el, adăugând că totul este posibil – inclusiv o decizie înainte de următorul summit al NATO, din iulie, la Ankara.

Cu toate acestea, naţiunile NATO se vor confrunta în continuare cu provocarea finanţării proiectului – estimat la un cost de 21 de miliarde de euro şi la o durată de finalizare de 20 până la 25 de ani, conform revistei Spiegel.