Marea prăbuşire pentru Il Calcio continuă. Fotbalul italian pierde 730 de milioane de euro pe an şi nu găseşte drumul spre o revenire la gloria de altă dată

Fostul conducător italian, care a demisionat din funcţie pe 2 aprilie după ce echipa naţională nu a reuşit să se califice la Cupa Mondială pentru a treia oară consecutiv, a publicat miercuri un document privind starea fotbalului italian.

În document, el expune „deficienţele sistemului”, pe care îl descrie ca fiind un model „nesustenabil din punct de vedere economic”, şi analizează posibilele puncte negative din „Il calcio”, cum ar fi o ligă îmbătrânită, o dependenţă excesivă de jucătorii străini şi o infrastructură învechită, care distanţează Italia de elita europeană.

Conform datelor furnizate de fostul preşedinte al Federaţiei italiene de fotbal din 2018 până la începutul lunii aprilie, fotbalul italian pierde peste 730 de milioane de euro pe an, demonstrând un sistem greu de susţinut.

Gravina atribuie criza din fotbalul italian scăderii calităţii tehnice şi dispersării tinerelor talente. Serie A nu se clasează printre primele zece ligi europene la distanţa parcursă în sprint, iar viteza medie a mingii în joc este mult mai mică (7,6 m/s) decât media din Liga Campionilor (10,4 m/s) şi din alte ligi europene majore (9,2 m/s).

În plus, prima ligă italiană de fotbal este ultima dintre cele cinci ligi europene majore în ceea ce priveşte driblingul şi agresivitatea în fazele de presing.

În această ligă, jucătorii non-italieni au jucat 67,9% din totalul minutelor, al şaselea cel mai slab procentaj din Europa. În Spania, de exemplu, jucătorii străini reprezintă 39,6% din minute, în timp ce în Franţa, aceştia reprezintă 48,3%.

Gravina ilustrează acest lucru cu etapa a 31-a, ultima jucată: dintre cei 284 de jucători care au jucat cel puţin 30 de minute pe meci, doar 89 sunt italieni, iar dintre aceştia, 10 sunt portari.

Sistemul fotbalului italian, a adăugat el, are şi probleme în gestionare a talentelor tinere. În clasamentul celor mai bune 50 de academii de tineret din lume, bazat pe veniturile generate din vânzarea jucătorilor autohtoni, apar doar două echipe italiene: Atalanta şi Juventus.

Gravina a subliniat că Serie A rămâne una dintre cele mai îmbătrânite ligi din Europa, cu o vârstă medie a jucătorilor de 27 de ani. Deşi echipele de tineret ale Italiei au obţinut cele mai bune rezultate din istorie, inclusiv câştigarea Campionatului European UEFA sub 19 ani din 2023, jucătorii lor joacă mult mai puţine minute în competiţiile de top şi europene decât omologii lor din alte ţări.

El a evidenţiat cazul jucătorilor spanioli, care „nu mai joacă în ligile de tineret şi acumulează aproape dublul minutelor jucate în campionat şi de şase ori mai multe în cupele europene”.

Gravina atribuie incapacitatea de a găsi soluţii la aceste „deficienţe din fotbalul italian” imposibilităţii de a interveni eficient.

„În marea majoritate a cazurilor, imposibilitatea de a interveni eficient, din cauza unor factori atât interni, cât şi externi sistemului, a prevalat până acum asupra incapacităţii de a identifica posibile soluţii”, a subliniat el, adăugând că „este necesar să se clarifice responsabilităţile reale ale federaţiei, ligilor (şi, prin urmare, ale cluburilor) şi instituţiilor”.

Documentul, care iniţial urma să fie prezentat Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaţilor înainte de anularea audierii, propune ca singura modalitate de intervenţie să fie radicală „cu o unitate de acţiune care să depăşească interesele particulare”.

El a propus un plan de acţiune urgent care include redirecţionarea unui procent din pariuri către fotbalul de bază, aplicarea de stimulente fiscale pentru antrenarea jucătorilor eligibili sub 23 de ani, reducerea numărului de cluburi profesioniste şi accelerarea modernizării stadioanelor în perspectiva EURO 2032, care va fi găzduit de Italia şi Turcia.