Preţul gazului se dublează de la producător până la noi acasă. De ce?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Preţul reglementat pe care consumatorii casnici îl plătesc în factura la gaze contează doar în proporţie de 50% în preţul final, pe care românii îl plătesc furnizorului. Restul sunt taxe, tarife, marje ale distribuitorului şi furnizorului.

Calculul a fost făcut pornind de la factura primită acasă de un consumator din Bucureşti de tip B1, luna noiembrie, furnizor GDF Suez Energy Romania. Astfel, consumul acestuia a fost de 960 de kWh, adică 0,96 MWh, cu un cost de 109 lei, fără TVA. Aceasta înseamnă că preţul per MWh este de 113 lei. Or, preţul reglementat de ANRE pentru coşul consumatorilor casnici este de 53 lei/MWh, ceea ce înseamnă aproape jumătate.

Cum se ajunge de la 53 de lei la 113 lei, explică chiar preşedintele ANRE Niculae Havrileţ „Preţul reglementat de ANRE este un coş format din producţia locală, import şi înmagazinări. Mai vin apoi tarife de furnizare, transport, distribuţie, diferite taxe. Tarifele sunt fixe şi nu ţin cont de valoarea gazului ca marfă”, spune Havrileţ.

Preşedintele ANRE nu dezvăluie procentul ocupat de fiecare dintre aceste componente. Din raportările făcute de ANRE în anii trecuţi, se poate deduce însă că transportul gazului prin conductele Transgaz reprezintă între 10 şi 20% din preţul final.  Transgaz este plătit de distribuitori, care, la rândul lor, sunt plătiţi pentru serviciile prestate de către furnizori. Distribuţia acoperă circa 10-15% din preţul final, iar 15% reprezintă marja furnizorului, tariful de înmagazinare, alte taxe.

„În România, tariful de transport este binomial, un tarif de capacitate proportional cu costurile fixe si unul pe cantitate proportonal cu costurile variabile. Astfel, dacă nu foloseşti cât mai mult din capacitatea la care s-a proiectat conducta, se împart aceleasi costuri fixe la un volum mai mic şi va rezulta un tarif mai mare. La acest tarif se adaugă tariful variabil, care este direct proporţional cu cantitatea transportată (acesta fiind oricum mic). Şi astfel, scăderea cantităţii determină creşterea tarifului şi a pretului la consumatorul final”, explică Dumitru Chisăliţă, expert gaze naturale, fost director general Romgaz.

Potrivit acestuia, preţul cu care producătorul vinde gazul a avut o pondere tot mai mică, în ultimii ani, în formarea preţului final la consumator.

„În ultimul deceniu, taxele au fost cele care au crescut cel mai mult în preţul final al gazelor. Autorităţile înţelegând că taxele din vânzarea energiei sunt printre cele mai sigure resurse la bugetul de stat, au preferat să le mărească continuu fără a le adapta cu realităţile pieţei, acestea fiind dispuse să meragă până la sacrificarea unui sector pentru obţinerea resurselor necesare la buget, în detrimentul unor măsuri economice inovativ”, arată Chisăliţă.

Preţul gazului pentru consumatorii casnici este reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului, la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 20121.

În cazul consumatorilor noncasnici, firmele, piaţa gazului devine în totalitate liberă de la 1 ianuarie 2015. 

Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total. Gazul din consumul reyidenţial provine în proporţie de 985 din intern.